Învierea şi arătările lui Hristos

15 Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia, pe care^(A) v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o^(B), în care aţi rămas ² şi prin^(C) care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o, altfel, degeaba aţi^(D) crezut. ³ V-am^(E) învăţat înainte de toate, aşa cum^(F) am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după^(G) Scripturi, ⁴ că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi^(H), ⁵ şi^(I) că S-a arătat lui Chifa, apoi celor^(J) doisprezece. ⁶ După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. ⁷ În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor^(K) apostolilor. ⁸ După ei^(L) toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. ⁹ Căci eu sunt cel mai^(M) neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am^(N) prigonit Biserica lui Dumnezeu. ¹⁰ Prin^(O) harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am^(P) lucrat mai mult decât toţi, totuşi^(Q) nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine. ¹¹ Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

Însemnătatea învierii lui Hristos

¹² Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? ¹³ Dacă nu este o înviere a morţilor, nici^(R) Hristos n-a înviat. ¹⁴ Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. ¹⁵ Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit^(S) despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie. ¹⁶ Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat. ¹⁷ Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă^(T) în păcatele voastre ¹⁸ şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi. ¹⁹ Dacă^(U) numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! ²⁰ Dar acum, Hristos^(V) a înviat din morţi, pârga^(W) celor adormiţi. ²¹ Căci dacă^(X) moartea a venit prin om, tot prin^(Y) om a venit şi învierea morţilor. ²² Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, ²³ dar fiecare^(Z) la rândul cetei lui. Hristos este Cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. ²⁴ În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia^(AA) în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. ²⁵ Căci trebuie ca El să împărăţească până^(AB) va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. ²⁶ Vrăjmaşul^(AC) cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. ²⁷ Dumnezeu, în adevăr, „a^(AD) pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. ²⁸ Şi când^(AE) toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar^(AF) şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. ²⁹ Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi? ³⁰ Şi de ce^(AG) suntem noi în primejdie în orice clipă? ³¹ În fiecare zi, eu^(AH) sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud^(AI) cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. ³² Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am^(AJ) luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci „să^(AK) mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. ³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile^(AL) rele strică obiceiurile bune”. ³⁴ Veniţi-vă^(AM) în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci^(AN) sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre^(AO) ruşinea voastră o spun.

Cum vor învia morţii

³⁵ Dar va zice cineva: „Cum^(AP) învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” ³⁶ Nebun ce eşti! Ce^(AQ) semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi. ³⁷ Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. ³⁸ Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. ³⁹ Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. ⁴⁰ Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti. ⁴¹ Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. ⁴² Aşa^(AR) este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi învie în neputrezire; ⁴³ este^(AS) semănat în ocară şi învie în slavă; este semănat în neputinţă şi învie în putere. ⁴⁴ Este semănat trup firesc şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. ⁴⁵ De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost^(AT) făcut un suflet viu”. Al doilea Adam^(AU) a fost făcut un duh^(AV) dătător de viaţă. ⁴⁶ Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. ⁴⁷ Omul^(AW) dintâi este din pământ^(AX), pământesc; omul al doilea este din^(AY) cer. ⁴⁸ Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum^(AZ) este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. ⁴⁹ Şi după cum^(BA) am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom^(BB) purta şi chipul Celui ceresc. ⁵⁰ Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea^(BC) şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. ⁵¹ Iată, vă spun o taină: nu^(BD) vom adormi toţi, dar^(BE) toţi vom fi schimbaţi, ⁵² într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa^(BF) va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. ⁵³ Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul^(BG) acesta muritor să se îmbrace în nemurire. ⁵⁴ Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea^(BH) a fost înghiţită de biruinţă. ⁵⁵ Unde îţi este biruinţa, moarte^(BI)? Unde îţi este boldul, moarte?” ⁵⁶ Boldul morţii este păcatul şi puterea^(BJ) păcatului este Legea. ⁵⁷ Dar^(BK) mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa^(BL) prin Domnul nostru Isus Hristos! ⁵⁸ De aceea^(BM), preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că^(BN) osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.