Ispitirea lui Isus Hristos

4 Isus^(A), plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus^(B) de Duhul în pustie, ² unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic^(C) în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. ³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris^(D): ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” ⁵ Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ⁶ şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată^(E) şi o dau oricui voiesc. ⁷ Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” ⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris^(F): ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.” ⁹ Diavolul^(G) L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; ¹⁰ căci este scris^(H): ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’ ¹¹ şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ” ¹² Isus i-a răspuns: „S-a^(I) spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.” ¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până^(J) la o vreme.

Isus în Galileea

¹⁴ Isus^(K), plin de^(L) puterea Duhului, S-a întors în Galileea^(M) şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. ¹⁵ El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret^(N), unde fusese crescut, şi^(O), după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească ¹⁷ şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ¹⁸ „Duhul^(P) Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi ¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” ²⁰ În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. ²¹ Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”. ²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se^(Q) mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare^(R) nu este acesta feciorul lui Iosif?” ²³ Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria^(S) Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’^(T).” ²⁴ „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc^(U) nu este primit bine în patria lui. ²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe^(V) văduve în Israel, ²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi^(W) mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” ²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. ²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. ³⁰ Dar Isus a trecut^(X) prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

³¹ S-a^(Y) pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. ³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că^(Z) vorbea cu putere. ³³ În^(AA) sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ³⁴ „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te^(AB) ştiu cine eşti: Sfântul^(AC) lui Dumnezeu.” ³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău. ³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” ³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

³⁸ După ce^(AD) a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La^(AE) asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. ⁴¹ Din^(AF) mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El^(AG) îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. ⁴² Când^(AH) s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. ⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. ⁴⁴ Şi^(AI) propovăduia în sinagogile Galileii.