Arătarea la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat: ² Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael^(A) din Cana Galileii, fiii^(B) lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte”. „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi s-au suit într-o corabie, şi n-au prins nimic în noaptea aceea. ⁴ Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu^(C) ştiau că este Isus. ⁵ „Copii”, le-a zis Isus^(D), „aveţi ceva de mâncare?” Ei i-au răspuns: „Nu”. ⁶ El le-a zis^(E): „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corabiei, şi veţi găsi”. Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor. ⁷ Atunci, ucenicul^(F) pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, decât ca la două sute de coţi. ⁹ Când s-au pogorât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. ¹¹ Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari, şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja. ¹² „Veniţi^(G) de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?” căci ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era a^(H) treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi după ce înviase din morţi.

Isus vesteşte moartea lui Petru

¹⁵ După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei”. ¹⁶ I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis^(I): „Paşte oiţele Mele”. ¹⁷ A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?”Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate^(J) le ştii, ştii că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! ¹⁸ Adevărat^(K), adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” ¹⁹ A zis lucrul acesta ca să arate cu^(L) ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine”. ²⁰ Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe^(M) care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” ²¹ Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” ²² Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până^(N) voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” ²³ Din pricina aceasta, a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” ²⁴ Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim^(O) că mărturia lui este adevărată. ²⁵ Mai^(P) sunt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred^(Q) că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.