Ioan 11
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Învierea lui Lazăr
11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei(A) şi al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era(B) aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. 4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci(C) spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. 5 Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a(D) mai zăbovit două zile în locul în care era 7 şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. 8 „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum(E), de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” 9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă(F) umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, 10 dar, dacă(G) umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” 11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme(H), dar Mă duc să-l trezesc din somn”. 12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. 13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. 14 Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” 16 Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” 17 Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. 18 Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, 19 mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. 21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum, ştiu că orice(I) vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” 23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. 24 „Ştiu(J)”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. 25 Isus i-a zis: „Eu sunt învierea(K) şi viaţa(L). Cine(M) crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” 27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred(N) că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. 28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. 29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. 30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. 31 Iudeii(O), care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne(P), dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. 35 Isus plângea(Q). 36 Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” 37 Şi unii din ei au zis: „El, care(R) a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” 38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. 39 „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. 40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea(S) slava lui Dumnezeu?” 41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru(T) norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” 43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” 44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa(U) înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. 45 Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când(V) au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
Sinedriul hotărăşte să-L omoare
47 Atunci(W), preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce(X) vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa(Y), care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 50 oare nu(Z) vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Şi(AA) nu numai pentru neamul acela, ci(AB) şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54 De aceea(AC) Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim(AD), şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
Isus aşteptat în Ierusalim
55 Paştele iudeilor erau(AE) aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56 Ei(AF) căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” 57 Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
John 11
Revised Standard Version
The Death of Lazarus
11 Now a certain man was ill, Laz′arus of Bethany, the village of Mary and her sister Martha. 2 It was Mary who anointed the Lord with ointment and wiped his feet with her hair, whose brother Laz′arus was ill. 3 So the sisters sent to him, saying, “Lord, he whom you love is ill.” 4 But when Jesus heard it he said, “This illness is not unto death; it is for the glory of God, so that the Son of God may be glorified by means of it.”
5 Now Jesus loved Martha and her sister and Laz′arus. 6 So when he heard that he was ill, he stayed two days longer in the place where he was. 7 Then after this he said to the disciples, “Let us go into Judea again.” 8 The disciples said to him, “Rabbi, the Jews were but now seeking to stone you, and are you going there again?” 9 Jesus answered, “Are there not twelve hours in the day? If any one walks in the day, he does not stumble, because he sees the light of this world. 10 But if any one walks in the night, he stumbles, because the light is not in him.” 11 Thus he spoke, and then he said to them, “Our friend Laz′arus has fallen asleep, but I go to awake him out of sleep.” 12 The disciples said to him, “Lord, if he has fallen asleep, he will recover.” 13 Now Jesus had spoken of his death, but they thought that he meant taking rest in sleep. 14 Then Jesus told them plainly, “Laz′arus is dead; 15 and for your sake I am glad that I was not there, so that you may believe. But let us go to him.” 16 Thomas, called the Twin, said to his fellow disciples, “Let us also go, that we may die with him.”
Jesus the Resurrection and the Life
17 Now when Jesus came, he found that Laz′arus[a] had already been in the tomb four days. 18 Bethany was near Jerusalem, about two miles[b] off, 19 and many of the Jews had come to Martha and Mary to console them concerning their brother. 20 When Martha heard that Jesus was coming, she went and met him, while Mary sat in the house. 21 Martha said to Jesus, “Lord, if you had been here, my brother would not have died. 22 And even now I know that whatever you ask from God, God will give you.” 23 Jesus said to her, “Your brother will rise again.” 24 Martha said to him, “I know that he will rise again in the resurrection at the last day.” 25 Jesus said to her, “I am the resurrection and the life;[c] he who believes in me, though he die, yet shall he live, 26 and whoever lives and believes in me shall never die. Do you believe this?” 27 She said to him, “Yes, Lord; I believe that you are the Christ, the Son of God, he who is coming into the world.”
Jesus Weeps
28 When she had said this, she went and called her sister Mary, saying quietly, “The Teacher is here and is calling for you.” 29 And when she heard it, she rose quickly and went to him. 30 Now Jesus had not yet come to the village, but was still in the place where Martha had met him. 31 When the Jews who were with her in the house, consoling her, saw Mary rise quickly and go out, they followed her, supposing that she was going to the tomb to weep there. 32 Then Mary, when she came where Jesus was and saw him, fell at his feet, saying to him, “Lord, if you had been here, my brother would not have died.” 33 When Jesus saw her weeping, and the Jews who came with her also weeping, he was deeply moved in spirit and troubled; 34 and he said, “Where have you laid him?” They said to him, “Lord, come and see.” 35 Jesus wept. 36 So the Jews said, “See how he loved him!” 37 But some of them said, “Could not he who opened the eyes of the blind man have kept this man from dying?”
Jesus Raises Lazarus to Life
38 Then Jesus, deeply moved again, came to the tomb; it was a cave, and a stone lay upon it. 39 Jesus said, “Take away the stone.” Martha, the sister of the dead man, said to him, “Lord, by this time there will be an odor, for he has been dead four days.” 40 Jesus said to her, “Did I not tell you that if you would believe you would see the glory of God?” 41 So they took away the stone. And Jesus lifted up his eyes and said, “Father, I thank thee that thou hast heard me. 42 I knew that thou hearest me always, but I have said this on account of the people standing by, that they may believe that thou didst send me.” 43 When he had said this, he cried with a loud voice, “Laz′arus, come out.” 44 The dead man came out, his hands and feet bound with bandages, and his face wrapped with a cloth. Jesus said to them, “Unbind him, and let him go.”
The Plot to Kill Jesus
45 Many of the Jews therefore, who had come with Mary and had seen what he did, believed in him; 46 but some of them went to the Pharisees and told them what Jesus had done. 47 So the chief priests and the Pharisees gathered the council, and said, “What are we to do? For this man performs many signs. 48 If we let him go on thus, every one will believe in him, and the Romans will come and destroy both our holy place[d] and our nation.” 49 But one of them, Ca′iaphas, who was high priest that year, said to them, “You know nothing at all; 50 you do not understand that it is expedient for you that one man should die for the people, and that the whole nation should not perish.” 51 He did not say this of his own accord, but being high priest that year he prophesied that Jesus should die for the nation, 52 and not for the nation only, but to gather into one the children of God who are scattered abroad. 53 So from that day on they took counsel how to put him to death.
54 Jesus therefore no longer went about openly among the Jews, but went from there to the country near the wilderness, to a town called E′phraim; and there he stayed with the disciples.
55 Now the Passover of the Jews was at hand, and many went up from the country to Jerusalem before the Passover, to purify themselves. 56 They were looking for Jesus and saying to one another as they stood in the temple, “What do you think? That he will not come to the feast?” 57 Now the chief priests and the Pharisees had given orders that if any one knew where he was, he should let them know, so that they might arrest him.
Footnotes
- John 11:17 Greek he
- John 11:18 Greek fifteen stadia
- John 11:25 Other ancient authorities omit and the life
- John 11:48 Greek our place
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Revised Standard Version of the Bible, copyright © 1946, 1952, and 1971 the Division of Christian Education of the National Council of the Churches of Christ in the United States of America. Used by permission. All rights reserved.