John 11
New King James Version
The Death of Lazarus
11 Now a certain man was sick, Lazarus of Bethany, the town of (A)Mary and her sister Martha. 2 (B)It was that Mary who anointed the Lord with fragrant oil and wiped His feet with her hair, whose brother Lazarus was sick. 3 Therefore the sisters sent to Him, saying, “Lord, behold, he whom You love is sick.”
4 When Jesus heard that, He said, “This sickness is not unto death, but for the glory of God, that the Son of God may be glorified through it.”
5 Now Jesus loved Martha and her sister and Lazarus. 6 So, when He heard that he was sick, (C)He stayed two more days in the place where He was. 7 Then after this He said to the disciples, “Let us go to Judea again.”
8 The disciples said to Him, “Rabbi, lately the Jews sought to (D)stone You, and are You going there again?”
9 Jesus answered, “Are there not twelve hours in the day? (E)If anyone walks in the day, he does not stumble, because he sees the (F)light of this world. 10 But (G)if one walks in the night, he stumbles, because the light is not in him.” 11 These things He said, and after that He said to them, “Our friend Lazarus (H)sleeps, but I go that I may wake him up.”
12 Then His disciples said, “Lord, if he sleeps he will get well.” 13 However, Jesus spoke of his death, but they thought that He was speaking about taking rest in sleep.
14 Then Jesus said to them plainly, “Lazarus is dead. 15 And I am glad for your sakes that I was not there, that you may believe. Nevertheless let us go to him.”
16 Then (I)Thomas, who is called the Twin, said to his fellow disciples, “Let us also go, that we may die with Him.”
I Am the Resurrection and the Life
17 So when Jesus came, He found that he had already been in the tomb four days. 18 Now Bethany was near Jerusalem, about [a]two miles away. 19 And many of the Jews had joined the women around Martha and Mary, to comfort them concerning their brother.
20 Then Martha, as soon as she heard that Jesus was coming, went and met Him, but Mary was sitting in the house. 21 Now Martha said to Jesus, “Lord, if You had been here, my brother would not have died. 22 But even now I know that (J)whatever You ask of God, God will give You.”
23 Jesus said to her, “Your brother will rise again.”
24 Martha said to Him, (K)“I know that he will rise again in the resurrection at the last day.”
25 Jesus said to her, “I am (L)the resurrection and the life. (M)He who believes in Me, though he may (N)die, he shall live. 26 And whoever lives and believes in Me shall never die. Do you believe this?”
27 She said to Him, “Yes, Lord, (O)I believe that You are the Christ, the Son of God, who is to come into the world.”
Jesus and Death, the Last Enemy
28 And when she had said these things, she went her way and secretly called Mary her sister, saying, “The Teacher has come and is calling for you.” 29 As soon as she heard that, she arose quickly and came to Him. 30 Now Jesus had not yet come into the town, but [b]was in the place where Martha met Him. 31 (P)Then the Jews who were with her in the house, and comforting her, when they saw that Mary rose up quickly and went out, followed her, [c]saying, “She is going to the tomb to weep there.”
32 Then, when Mary came where Jesus was, and saw Him, she (Q)fell down at His feet, saying to Him, (R)“Lord, if You had been here, my brother would not have died.”
33 Therefore, when Jesus saw her weeping, and the Jews who came with her weeping, He groaned in the spirit and was troubled. 34 And He said, “Where have you laid him?”
They said to Him, “Lord, come and see.”
35 (S)Jesus wept. 36 Then the Jews said, “See how He loved him!”
37 And some of them said, “Could not this Man, (T)who opened the eyes of the blind, also have kept this man from dying?”
Lazarus Raised from the Dead
38 Then Jesus, again groaning in Himself, came to the tomb. It was a cave, and a (U)stone lay against it. 39 Jesus said, “Take away the stone.”
Martha, the sister of him who was dead, said to Him, “Lord, by this time there is a stench, for he has been dead four days.”
40 Jesus said to her, “Did I not say to you that if you would believe you would (V)see the glory of God?” 41 Then they took away the stone [d]from the place where the dead man was lying. And Jesus lifted up His eyes and said, “Father, I thank You that You have heard Me. 42 And I know that You always hear Me, but (W)because of the people who are standing by I said this, that they may believe that You sent Me.” 43 Now when He had said these things, He cried with a loud voice, “Lazarus, come forth!” 44 And he who had died came out bound hand and foot with (X)graveclothes, and (Y)his face was wrapped with a cloth. Jesus said to them, “Loose him, and let him go.”
The Plot to Kill Jesus(Z)
45 Then many of the Jews who had come to Mary, (AA)and had seen the things Jesus did, believed in Him. 46 But some of them went away to the Pharisees and (AB)told them the things Jesus did. 47 (AC)Then the chief priests and the Pharisees gathered a council and said, (AD)“What shall we do? For this Man works many signs. 48 If we let Him alone like this, everyone will believe in Him, and the Romans will come and take away both our place and nation.”
49 And one of them, (AE)Caiaphas, being high priest that year, said to them, “You know nothing at all, 50 (AF)nor do you consider that it is expedient for [e]us that one man should die for the people, and not that the whole nation should perish.” 51 Now this he did not say on his own authority; but being high priest that year he prophesied that Jesus would die for the nation, 52 and (AG)not for that nation only, but (AH)also that He would gather together in one the children of God who were scattered abroad.
53 Then, from that day on, they plotted to (AI)put Him to death. 54 (AJ)Therefore Jesus no longer walked openly among the Jews, but went from there into the country near the wilderness, to a city called (AK)Ephraim, and there remained with His disciples.
55 (AL)And the Passover of the Jews was near, and many went from the country up to Jerusalem before the Passover, to (AM)purify themselves. 56 (AN)Then they sought Jesus, and spoke among themselves as they stood in the temple, “What do you think—that He will not come to the feast?” 57 Now both the chief priests and the Pharisees had given a command, that if anyone knew where He was, he should report it, that they might (AO)seize Him.
Footnotes
- John 11:18 Lit. 15 stadia
- John 11:30 NU was still
- John 11:31 NU supposing that she was going
- John 11:41 NU omits from the place where the dead man was lying
- John 11:50 NU you
Ioan 11
Nouă Traducere În Limba Română
Moartea lui Lazăr
11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. 7 După aceea le-a zis ucenicilor:
– Să ne ducem din nou în Iudeea!
8 Ucenicii I-au răspuns:
– Rabbi[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!
9 Isus le-a răspuns:
– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, 10 dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11 După ce a spus acestea, le-a zis:
– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.
12 Ucenicii I-au zis:
– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!
13 Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Atunci Isus le-a spus deschis:
– Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!
16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“
Isus, învierea şi viaţa
17 Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile[c] în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii[d], 19 şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. 20 Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. 21 Marta I-a zis lui Isus:
– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! 22 Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!
23 Isus i-a zis:
– Fratele tău va învia!
24 Marta I-a răspuns:
– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.
25 Isus i-a zis:
– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. 26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?
27 Ea I-a răspuns:
– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!
28 Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ 29 Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. 30 Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. 31 Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. 32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ 33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat[e] în duh şi s-a tulburat. 34 A întrebat:
– Unde l-aţi pus?
Ei I-au răspuns:
– Doamne, vino şi vezi!
35 Isus a început să plângă.[f] 36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ 37 Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
Învierea lui Lazăr
38 Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:
– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!
40 Isus i-a zis:
– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?
41 Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat[g]! 42 Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ 43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ 44 Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“
Uneltire împotriva lui Isus
45 Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Conducătorii preoţilor şi fariseii au adunat Sinedriul[h] şi au zis:
– Ce să facem? Omul Acesta face multe semne. 48 Dacă-L lăsăm să continue aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici atât locul[i], cât şi neamul!
49 Însă unul dintre ei, Caiafa[j], care era mare preot în anul acela, le-a zis:
– Voi nu ştiţi nimic! 50 Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!
51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam 52 şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă[k] pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Aşadar, din ziua aceea au plănuit să-L omoare.
54 Ca urmare, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea din apropierea pustiei, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo cu ucenicii.
55 Paştele iudeilor era aproape şi mulţi din ţinutul acela se suiau la Ierusalim înainte de Paşte ca să se curăţească. 56 Ei Îl căutau pe Isus şi-şi spuneau unii altora, în timp ce stăteau în Templu: „Ce credeţi? Nu va veni la sărbătoare?“ 57 Dar conducătorii preoţilor şi fariseii dăduseră poruncă ca, dacă cineva ştie unde este, să le dea de ştire, astfel încât să-L poată aresta.
Footnotes
- Ioan 11:8 Vezi nota de la 1:38
- Ioan 11:16 Atât Toma (aramaică), cât şi Didimus (greacă), înseamnă Geamăn
- Ioan 11:17 Iudeii din sec. I d.Cr. credeau că sufletul rămâne lângă decedat timp de trei zile după moarte, în cele trei zile existând speranţa reîntoarcerii în trup, după cele trei zile nemaiexistând nici o speranţă
- Ioan 11:18 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; 15 stadii erau aproximativ 3 km
- Ioan 11:33 Sau: a fost cuprins de indignare; şi în v. 38
- Ioan 11:35 Sau: Lui Isus I-au dat lacrimile; termenul grecesc exprimă un plâns tăcut, un suspin, spre deosebire de cel care se referă la plânsul Mariei şi al iudeilor, care exprimă un plâns zgomotos, un vaiet
- Ioan 11:41 Sau: că M-ai auzit; şi în v. 42
- Ioan 11:47 Aram.: Sanhedrin, care înseamnă Adunare; desemna atât o curte de justiţie locală, întrunindu-se în oraşe şi numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât şi curtea supremă de justiţie, care se întrunea în Ierusalim şi număra 71 de membri (Marele Sanhedrin)
- Ioan 11:48 Cu referire la Templu sau cu referire la Ierusalim
- Ioan 11:49 Mare preot între 18-36 d.Cr.
- Ioan 11:52 Lit.: să-i adune într-unul singur
Scripture taken from the New King James Version®. Copyright © 1982 by Thomas Nelson. Used by permission. All rights reserved.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.