Năvălirea lui Şişac

12 Când^(A) s-a întărit Roboam în domnie şi a căpătat putere, a părăsit^(B) Legea Domnului, şi tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. ² În al cincilea^(C) an al domniei lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. ³ Avea o mie două sute de care şi şaizeci de mii de călăreţi şi, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni^(D), suchieni şi etiopieni. ⁴ A luat cetăţile întărite ale lui Iuda şi a ajuns până la Ierusalim. ⁵ Atunci, prorocul^(E) Şemaia s-a dus la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Şişac, şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Voi^(F) M-aţi părăsit; vă părăsesc şi Eu şi vă dau în mâinile lui Şişac’.” ⁶ Căpeteniile lui Israel şi împăratul s-au smerit^(G) şi au zis: „Domnul este^(H) drept!” ⁷ Şi, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a^(I) vorbit astfel lui Şemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor şi mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Şişac, ⁸ dar îi vor fi supuşi^(J) şi vor şti ce înseamnă să-Mi slujească Mie^(K) sau să slujească împărăţiilor altor ţări.” ⁹ Şişac, împăratul Egiptului, s-a suit^(L) împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur, pe care le făcuse^(M) Solomon. ¹⁰ Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă şi le-a dat în grija căpeteniilor^(N) alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. ¹¹ Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau şi le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăşi în odaia alergătorilor. ¹² Pentru că Roboam se smerise, Domnul Şi-a abătut mânia de la el şi nu l-a nimicit de tot. Şi tot mai era ceva bun în Iuda. ¹³ Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim şi a domnit. Avea patruzeci şi unu^(O) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea^(P) pe care o alesese Domnul din toate seminţiile lui Israel ca să-Şi pună Numele în ea. Mamă-sa se numea Naama, Amonita. ¹⁴ El a făcut lucruri rele, pentru că nu şi-a pus inima să caute pe Domnul. ¹⁵ Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Şemaia şi a prorocului Ido^(Q), în cărţile spiţelor de neam? Totdeauna a fost război^(R) între Roboam şi Ieroboam. ¹⁶ Roboam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Abia^(S).