Posturi şi binecuvântări

7 În anul al patrulea al împăratului Darius, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu. ² Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec, cu oamenii săi, să se roage Domnului ³ şi să întrebe^(A) pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: „Trebuie să plâng şi în luna a^(B) cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?” ⁴ Atunci, Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: ⁵ „Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: ‘Când aţi postit^(C) şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea^(D) în aceşti^(E) şaptezeci de ani, oare pentru Mine^(F) aţi postit voi? ⁶ Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi? ⁷ Nu cunoaşteţi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur şi când şi partea de miazăzi^(G) şi câmpia erau locuite?’ ” ⁸ Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: ⁹ „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: ‘Faceţi^(H) cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul. ¹⁰ Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan^(I), nici pe străin şi pe sărac şi niciunul să nu gândească rău în inima^(J) lui împotriva fratelui său’. ¹¹ Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele^(K) şi şi-au astupat urechile^(L) ca să n-audă. ¹² Şi-au făcut inima^(M) ca diamantul de tare, ca să n-asculte^(N) Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie^(O). ¹³ Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea, nici Eu n-am vrut s-ascult^(P) când au chemat ei, zice Domnul oştirilor. ¹⁴ Ci i-am împrăştiat^(Q) printre toate neamurile pe care^(R) nu le cunoşteau; ţara^(S) a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea şi, dintr-o ţară plăcută^(T) cum era, au făcut o pustie!”