5 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul^(A) de carte, care zbura. ² El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”. ³ Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul^(B) care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârşire de aici. ⁴ ‘Îl trimit, zice Domnul oştirilor, ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb^(C) în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie^(D) împreună cu lemnele şi pietrele ei’.” ⁵ Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.” ⁶ Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.” ⁷ Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie. ⁸ El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei. ⁹ Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer. ¹⁰ Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?” ¹¹ El mi-a răspuns: „Se duc să-i^(E) zidească o casă în ţara^(F) Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”