Iacov, la Laban

29 Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara^(A) celor ce locuiesc la Răsărit. ² S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii. ⁴ Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. ⁵ El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. ⁶ El le-a zis: „Este^(B) sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. ⁷ El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.” ⁸ Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.” ⁹ Pe când le vorbea el încă, vine Rahela^(C) cu oile tatălui său, căci ea le păzea. ¹⁰ Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit^(D) piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ Apoi Iacov a sărutat^(E) pe Rahela şi a început să plângă tare. ¹² Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl^(F) ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga^(G) de a spus tatălui său. ¹³ Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a^(H) alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. ¹⁴ Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat^(I), tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea şi Rahela

¹⁵ Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” ¹⁶ Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă. ¹⁸ Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi^(J) sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” ¹⁹ Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” ²⁰ Astfel, Iacov a slujit^(K) şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. ²¹ În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru^(L) la ea.” ²² Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ^(M). ²³ Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. ²⁴ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. ²⁵ A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” ²⁶ Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. ²⁷ Isprăveşte^(N) săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” ²⁸ Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. ²⁹ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. ³⁰ Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea^(O) mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban^(P) alţi şapte ani.

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea

³¹ Domnul a văzut^(Q) că Lea nu era iubită şi a făcut-o^(R) să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut^(S) mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” ³³ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). ³⁴ Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). ³⁵ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele^(T) Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.