Add parallel Print Page Options

保罗启程往罗马

27 他们决定要我们坐船往意大利去,就把保罗和别的囚犯,交给皇家军营里的一个百夫长,名叫犹流。 有一艘亚大米田来的船,要开往亚西亚沿岸一带的地方,我们上去,船就开了。跟我们在一起的,还有马其顿的帖撒罗尼迦人亚里达古。 第二天到了西顿,犹流宽待保罗,准他去看看朋友,接受他们的招待。 我们又从那里开船,因为逆风,就沿着塞浦路斯背风而行。 渡过基利家和旁非利亚一带的海面,就到了吕家的每拉。 百夫长在那里找到一艘亚历山太来的船,要开往意大利去,就叫我们上了那船。 一连几天,船都走得很慢,好不容易才到了革尼土的对面。因为有风阻挡着我们,就沿着克里特背风而行,从撒摩尼对面经过, 沿着海岸行驶,航程很艰难,后来才到了靠近拉西亚城一个名叫美港的地方。

过了相当的时候,连禁食节也过去了,所以航行很危险,保罗就劝告他们, 10 说:“各位,我看这次航行,不单货物和船只要遭到损失,大受破坏,连我们的性命也难保。” 11 但百夫长宁愿相信船长和船主的话,却不相信保罗所说的。 12 而且这港口不适宜过冬,所以大多数人主张离开那里,也许可以到非尼基去过冬。非尼基是克里特的一个港口,一面向西南,一面向西北。

船在海上遇暴风

13 这时南风徐徐地吹来,他们以为风势有利,就起锚沿着克里特航行。 14 可是过了不久,有一股名叫“友拉革罗”(“友拉革罗”意即“东北风”)的飓风,向岛上吹袭。 15 船给风困住了,不能迎风前行,只好随着风向飘流。 16 有一个小岛名叫高达,我们就在这岛的背风岸急航,好不容易才把救生艇拉住。 17 水手把艇拉上来,用缆索绕过船身捆好。他们怕船在赛耳底搁浅,就收下船帆,任船飘流。 18 风浪把我们颠簸得很厉害,第二天他们就把货物拋在海里, 19 第三天又亲手把船上的用具扔掉。 20 好几天,都看不见星星和太阳,狂风大浪催逼着我们,这样看来,我们连生还的希望都没有了。

21 大家很久没有吃饭了,保罗就站在他们中间,说:“各位,你们本来应该听我的话不离开克里特,就不会遭受这场损失和破坏了。 22 现在我劝你们放心。除了这艘船以外,你们没有一个人会丧命的。 23 因为我所归属所事奉的 神,他的使者昨天夜里站在我的旁边,说: 24 ‘保罗,不要怕。你必定可以站在凯撒面前; 神已经把那些和你同船的人赐给你了。’ 25 所以,各位请放心。我相信 神对我怎样说,也必怎样成就。 26 不过我们必会搁浅在一个海岛上。”

27 到了第十四天的晚上,我们在亚得里亚海飘来飘去。约在半夜的时候,水手以为接近了陆地, 28 就探测一下,深三十六公尺;稍往前行,再探测一下,深二十七公尺。 29 他们怕我们会在乱石上搁浅,就从船尾拋下四个锚,期待着天亮。 30 水手们想要离船逃走,就把救生艇放在海上,假装要从船头拋锚的样子。 31 保罗对百夫长和士兵说:“这些人若不留在船上,你们就性命难保!” 32 于是士兵砍断救生艇的绳子,任它掉下去。

33 天快亮的时候,保罗劝大家吃饭,说:“你们一直不吃东西,挨饿苦候,到今天已经十四天了! 34 所以,我劝你们吃点饭,这可以维持你们的性命!因为你们没有人会失掉一根头发。” 35 保罗说了这话,就拿起饼来,在众人面前感谢 神,然后擘开来吃。 36 于是大家都安心吃饭了。 37 我们在船上的共有二百七十六人, 38 大家吃饱了,把麦子拋在海里,好减轻船的负荷。

船只搁浅、众人脱险

39 天亮的时候,他们不认得那个地方,只看见一个可以登岸的海湾,就有意尽可能把船拢岸。 40 于是把锚砍掉,丢在海里,同时又松开舵绳,拉起前帆,顺风向岸驶去。 41 但在海水夹流的地方,船就搁了浅,船头胶着不动,船尾被海浪冲击,就损坏了。 42 士兵想把囚犯都杀掉,免得有人游泳逃脱。 43 但百夫长想要救保罗,就阻止他们这样行。他吩咐会游泳的跳下水去,先到岸上, 44 其余的人可以用木板,或船上的器具上岸。这样,大家都安全地上岸了。

保罗乘船去罗马

27 当决定让我们坐船去意大利后,他们就把保罗和其他的犯人交给了一个名叫犹流的队长。他是帝国军团的军官。 我们上了一条从亚大米田开来的船,它正要启航到亚西亚沿岸的港口去。然后我们扬帆启航了。有一个从帖撒罗尼迦来的马其顿人,名叫亚里达古,和我们同行。 第二天,我们在西顿登陆了。犹流对保罗十分友善,允许他去见朋友,从他们那里得到关照。 后来,我们从那儿出发。我们沿着塞浦路斯背风的一面行驶,因为当时是逆风。 我们渡过基利家和旁非利亚附近的海面,来到了吕家的每拉。 犹流在那儿找到了一艘从亚历山太来的船,它要开往意大利,于是,他便把我们安置在那条船上了。

我们的船缓缓地行驶了很多天,好不容易才驶到了革尼土对岸的港口。因为风的阻止,使船无法继续沿着原来的方向航行,所以,我们便在撒摩尼附近,克里特的背风处行驶。 我们艰难地沿着克里特海岸行驶,然后到达了拉西亚城附近的一个地方,名叫安全港。

失去了很多时间,禁食日 [a]此时已经过去了,航行已变得很危险。因此,保罗警告他们说: 10 “先生们,我看这次旅行将会有损害并遭巨大的损失,不但船和货物,而且,我们的性命也会如此。” 11 可是队长却听信船长和船主的话,不肯听保罗的话。 12 因为那个港不适宜过冬,所以,大多数人便决定开船离开那里,争取到非尼基过冬。非尼基港位于克里特,面朝西南和西北。

风暴

13 当温和的南风开始吹过时,他们都觉得如愿以偿了。于是,他们便起了锚,沿着克里特海岸航行。 14 可是,过了不久,岛上刮来了一股飓风,人称“东北风”。 15 船遇上了风暴,不能逆风行驶,于是,大家便让步了,任凭风暴刮着船走, 16 船靠着一个叫高大的小岛的背风处行驶,我们费了很大力气才把那条救生船拖了进来。 17 水手们把它拖上来后,他们用缆绳把船身绑结实了。他们又怕船会在赛耳底沙州上搁浅,于是降了风帆,任凭船在海上漂。 18 风暴猛烈地拍打着船,第二天,他们便开始把货物往船外扔。 19 第三天,连船上的设备也被扔掉了。 20 一连很多天太阳和星星都没有出现,风暴猛烈地吹打着我们,我们终于失去了获救的希望。

21 很长的一段时间里,船上的人没吃过任何东西。保罗站了出来对众人说∶“各位,假如你们听取了我的建议,不从克里特开船出来,那么,就会避免这次损失了。 22 但是,现在我要你们鼓起勇气,因为你们谁都不会死,只不过是要失去这条船而已。 23 昨天夜里,我所属于和侍奉的上帝,派遣一个天使站到了我的身旁。 24 天使对我说∶‘保罗,别害怕。你必定会站在凯撒的面前。上帝把所有和你一同航行的人的生命都恩赐给你了。’ 25 所以,大家不要丧失勇气,因为我信赖上帝,一切都会向告诉我的那样发生。 26 但是,我们必须在某一个岛上搁浅。”

27 到了第十四天夜里,我们依旧在亚得里亚海上漂来漂去。大约到了午夜,水手们感觉到在接近陆地。 28 他们放下测绳,发现水深大约有一百尺左右。不久后,他们再一测,发现只有八十尺左右了。 29 他们害怕我们的船会在岩石岸上搁浅,便从船尾处抛下四个锚,然后便祈祷着天快些亮。 30 水手们想从船上逃走,便把救生船放到海里,装作只是从船头放下去一些锚的样子。 31 而保罗对队长和士兵们说∶“如果这些人不呆在大船上,你们就不能得救。” 32 于是,士兵们就把救生船的绳索砍断,让那条小船沉了下去。

33 天马上要亮了,保罗督促每个人都吃一点东西,说∶“你们焦急地等了十四天了,一直没吃东西。 34 现在,我恳求你们吃上点东西,因为你们为了生存需要吃东西。你们任何人连一根头发,都不会从头上失去的。” 35 说完,便拿起面包,当着众人的面,感谢上帝,并把它掰开,开始吃了起来。 36 这些人受到鼓舞,也都吃了起来。 37 船上一共二百七十六个人, 38 大家吃饱后,为了减轻船的重量,又把船上的谷物都扔到了海里。

船被毁

39 天亮了,他们辨认不出那个陆地来,但却发现了一个有沙滩的海湾。于是他们尽量让船在那里搁浅。 40 因此,他们砍断了锚,把它们沉到海里,同时又解开了栓舵的绳索,然后升起船头的帆,朝岸边开过去。 41 但是他们触到了一块沙州,并搁浅。船头被卡住,动弹不得。船尾经不住海浪的冲击而破碎。

42 士兵们要把囚犯杀掉,以防他们游水逃跑。 43 可是,队长要救保罗,所以他阻止了他们的计划。他下令让会游泳的人先跳下船,游到岸上去。 44 其他人则抱住木板或船上的碎木上岸。这样,所有的人都安全地登了陆。

Footnotes

  1. 使 徒 行 傳 27:9 禁食日: 赎罪日。犹太人秋季的一个重要的圣日,此时是海上发生风暴的时候。

Plecarea lui Pavel la Roma

27 După ce s-a hotărât(A) să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh(B) Macedoneanul din Tesalonic. A doua zi, am ajuns la Sidon, şi Iuliu, care se purta(C) omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. Trecuse destul de multă vreme şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că(D) trecuse chiar şi „vremea postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi 10 şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre”. 11 Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12 Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13 Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui. 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre. 17 După ce au ridicat-o, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. 18 Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19 şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am(E) lepădat uneltele corabiei. 20 Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. 22 Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23 Un înger(F) al Dumnezeului al căruia(G) sunt eu şi căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24 şi mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine’. 25 De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci(H) am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” 27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă. 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31 Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”. 32 Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. 34 De aceea, vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră şi nu vi se va pierde niciun(I) păr din cap.” 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a(J) mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36 Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. 37 În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete(K). 38 După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. 40 Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal. 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a(L) înfipt corabia, şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42 Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ, 44 iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au(M) ajuns toţi teferi la uscat.