使徒行传 13
Chinese New Version (Simplified)
巴拿巴和扫罗奉差遣
13 安提阿教会中，有几位先知和教师，就是巴拿巴、名叫尼结的西面、古利奈人路求、与分封王希律一同长大的马念，和扫罗。 2 他们事奉主，并且禁食的时候，圣灵说：“要为我把巴拿巴和扫罗分别出来，去作我呼召他们作的工。” 3 于是他们禁食祷告，为两人按手，就派他们去了。
第一次宣教旅程
4 他们既然奉圣灵差遣，就下到西流基，从那里坐船往塞浦路斯。 5 他们到了撒拉米，就在犹太人的各会堂里宣讲 神的道，还有约翰作他们的助手。 6 他们走遍全岛，到了帕弗，遇见一个犹太人，名叫巴．耶稣，是个术士，又是个假先知。 7 他常常和省长士求．保罗在一起；省长是个聪明人，他请了巴拿巴和扫罗来，要听听 神的道。 8 但术士以吕马（以吕马就是“术士”的意思）与使徒作对，要使省长转离真道。 9 扫罗，也就是保罗，却被圣灵充满，定睛看着他， 10 说：“你这充满各样诡诈和各样奸恶的人，魔鬼的儿子，公义的仇敌！你歪曲了主的正路，还不停止吗？ 11 你看，现在主的手临到你，你要瞎了眼睛，暂时看不见阳光。”他就立刻被雾和黑暗笼罩着，周围找人牵他的手，给他领路。 12 那时，省长看见了所发生的事，就信了，因为他惊奇主的教训。
在彼西底的安提阿
13 保罗和同伴从帕弗开船，来到旁非利亚的别加，约翰却离开他们，回耶路撒冷去了。 14 他们从别加往前走，到了彼西底的安提阿，在安息日进了会堂，就坐下来。 15 宣读了律法和先知书以后，会堂的理事们派人到他们那里来，说：“弟兄们，如果有甚么劝勉众人的话，请说吧！” 16 保罗就站起来，作了一个手势，说：
“以色列人和敬畏 神的人，请听！ 17 以色列民的 神，拣选了我们的祖先；当他们在埃及地寄居的时候， 神抬举这民，用大能（“大能”原文作“高”）的膀臂，把他们从那地领出来； 18 又在旷野容忍（“容忍”有些抄本作“养育”）他们，约有四十年之久； 19 灭了迦南地的七族之后，就把那地分给他们为业； 20 这一切历时约四百五十年。后来 神赐给他们士师，直到撒母耳先知为止。 21 那时，他们要求立一个王， 神就把便雅悯支派中一个人，基士的儿子扫罗，赐给他们作王，共四十年之久。 22 废去扫罗之后，又为他们兴起大卫作王，并且为他作证说：‘我找到耶西的儿子大卫，他是合我心意的人，必遵行我的一切旨意。’ 23 神照着应许，已经从这人的后裔中，给以色列带来了一位救主，就是耶稣。 24 在他来临之前，约翰早已向以色列全民宣讲悔改的洗礼。 25 约翰快要跑完他的路程的时候，说：‘你们以为我是谁？我不是基督。他是在我以后来的，我就是给他解脚上的鞋带也不配。’
26 “弟兄们，亚伯拉罕的子孙，和你们中间敬畏 神的人哪，这救恩之道是传给我们的。 27 住在耶路撒冷的人和他们的官长，因为不认识基督，也不明白每逢安息日所读的先知的话，就把他定了罪，正好应验了先知的话。 28 他们虽然找不出该死的罪状，还是要求彼拉多杀害他。 29 他们把所记载一切关于他的事作成了，就把他从木头上取下来，放在坟墓里。 30 但 神却使他从死人中复活了。 31 有许多日子，他向那些跟他一同从加利利上耶路撒冷的人显现，现在这些人在民众面前作了他的见证人， 32 我们报好信息给你们： 神给列祖的应许， 33 借着耶稣的复活，向我们这些作子孙的应验了。就如诗篇第二篇所记的：
‘你是我的儿子，
我今日生了你。’
34 至于 神使他从死人中复活，不再归于朽坏，他曾这样说：
‘我必把应许大卫的、神圣可靠的恩福赐给你们。’
35 所以他在另一篇说：
‘你必不容你的圣者见朽坏。’
36 “大卫在他自己的世代里，遵行了 神的计划，就睡了，归回他列祖那里，见了朽坏。 37 唯独 神所复活的那一位，没有见过朽坏。 38 所以弟兄们，你们当知道，赦罪之道是由这位耶稣传给你们的。在你们靠摩西律法不能称义的一切事上， 39 信靠他的人就得称义了。 40 你们要小心，免得先知书上所说的临到你们：
41 ‘傲慢的人哪！
你们要看、要惊奇、要灭亡，
因为在你们的日子，我要作一件事，
就算有人告诉你们，你们总是不信。’”
42 保罗和巴拿巴出来的时候，众人请求他们下一个安息日再对他们讲这些话。 43 散会以后，许多犹太人和归信犹太教的虔诚人，跟从了保罗和巴拿巴。两人对他们谈话，勉励他们要恒久住在 神的恩典中。
44 下一个安息日，几乎全城的人都聚了来，要听主的道。 45 犹太人看见这么多人，就满心嫉妒，反驳保罗所讲的，并且毁谤他们。 46 保罗和巴拿巴却放胆说：“ 神的道，先讲给你们听，是应该的。但因为你们弃绝这道，断定自己不配得永生，所以我们现在就转向外族人去了。 47 因为主曾这样吩咐我们说：
‘我已立你作外族人的光，
使你把救恩带到地极去。’”
48 外族人听见了就欢喜，赞美主的道，凡指定得永生的都信了。 49 于是主的道传遍那地。 50 但犹太人唆使虔诚尊贵的妇女和城内的显要，煽动大家迫害保罗和巴拿巴，把他们驱逐出境。 51 两人当众跺掉脚上的尘土，往以哥念去了。 52 门徒满有喜乐，又被圣灵充满。
Acts 13
King James Version
13 Now there were in the church that was at Antioch certain prophets and teachers; as Barnabas, and Simeon that was called Niger, and Lucius of Cyrene, and Manaen, which had been brought up with Herod the tetrarch, and Saul.
2 As they ministered to the Lord, and fasted, the Holy Ghost said, Separate me Barnabas and Saul for the work whereunto I have called them.
3 And when they had fasted and prayed, and laid their hands on them, they sent them away.
4 So they, being sent forth by the Holy Ghost, departed unto Seleucia; and from thence they sailed to Cyprus.
5 And when they were at Salamis, they preached the word of God in the synagogues of the Jews: and they had also John to their minister.
6 And when they had gone through the isle unto Paphos, they found a certain sorcerer, a false prophet, a Jew, whose name was Barjesus:
7 Which was with the deputy of the country, Sergius Paulus, a prudent man; who called for Barnabas and Saul, and desired to hear the word of God.
8 But Elymas the sorcerer (for so is his name by interpretation) withstood them, seeking to turn away the deputy from the faith.
9 Then Saul, (who also is called Paul,) filled with the Holy Ghost, set his eyes on him.
10 And said, O full of all subtilty and all mischief, thou child of the devil, thou enemy of all righteousness, wilt thou not cease to pervert the right ways of the Lord?
11 And now, behold, the hand of the Lord is upon thee, and thou shalt be blind, not seeing the sun for a season. And immediately there fell on him a mist and a darkness; and he went about seeking some to lead him by the hand.
12 Then the deputy, when he saw what was done, believed, being astonished at the doctrine of the Lord.
13 Now when Paul and his company loosed from Paphos, they came to Perga in Pamphylia: and John departing from them returned to Jerusalem.
14 But when they departed from Perga, they came to Antioch in Pisidia, and went into the synagogue on the sabbath day, and sat down.
15 And after the reading of the law and the prophets the rulers of the synagogue sent unto them, saying, Ye men and brethren, if ye have any word of exhortation for the people, say on.
16 Then Paul stood up, and beckoning with his hand said, Men of Israel, and ye that fear God, give audience.
17 The God of this people of Israel chose our fathers, and exalted the people when they dwelt as strangers in the land of Egypt, and with an high arm brought he them out of it.
18 And about the time of forty years suffered he their manners in the wilderness.
19 And when he had destroyed seven nations in the land of Chanaan, he divided their land to them by lot.
20 And after that he gave unto them judges about the space of four hundred and fifty years, until Samuel the prophet.
21 And afterward they desired a king: and God gave unto them Saul the son of Cis, a man of the tribe of Benjamin, by the space of forty years.
22 And when he had removed him, he raised up unto them David to be their king; to whom also he gave their testimony, and said, I have found David the son of Jesse, a man after mine own heart, which shall fulfil all my will.
23 Of this man's seed hath God according to his promise raised unto Israel a Saviour, Jesus:
24 When John had first preached before his coming the baptism of repentance to all the people of Israel.
25 And as John fulfilled his course, he said, Whom think ye that I am? I am not he. But, behold, there cometh one after me, whose shoes of his feet I am not worthy to loose.
26 Men and brethren, children of the stock of Abraham, and whosoever among you feareth God, to you is the word of this salvation sent.
27 For they that dwell at Jerusalem, and their rulers, because they knew him not, nor yet the voices of the prophets which are read every sabbath day, they have fulfilled them in condemning him.
28 And though they found no cause of death in him, yet desired they Pilate that he should be slain.
29 And when they had fulfilled all that was written of him, they took him down from the tree, and laid him in a sepulchre.
30 But God raised him from the dead:
31 And he was seen many days of them which came up with him from Galilee to Jerusalem, who are his witnesses unto the people.
32 And we declare unto you glad tidings, how that the promise which was made unto the fathers,
33 God hath fulfilled the same unto us their children, in that he hath raised up Jesus again; as it is also written in the second psalm, Thou art my Son, this day have I begotten thee.
34 And as concerning that he raised him up from the dead, now no more to return to corruption, he said on this wise, I will give you the sure mercies of David.
35 Wherefore he saith also in another psalm, Thou shalt not suffer thine Holy One to see corruption.
36 For David, after he had served his own generation by the will of God, fell on sleep, and was laid unto his fathers, and saw corruption:
37 But he, whom God raised again, saw no corruption.
38 Be it known unto you therefore, men and brethren, that through this man is preached unto you the forgiveness of sins:
39 And by him all that believe are justified from all things, from which ye could not be justified by the law of Moses.
40 Beware therefore, lest that come upon you, which is spoken of in the prophets;
41 Behold, ye despisers, and wonder, and perish: for I work a work in your days, a work which ye shall in no wise believe, though a man declare it unto you.
42 And when the Jews were gone out of the synagogue, the Gentiles besought that these words might be preached to them the next sabbath.
43 Now when the congregation was broken up, many of the Jews and religious proselytes followed Paul and Barnabas: who, speaking to them, persuaded them to continue in the grace of God.
44 And the next sabbath day came almost the whole city together to hear the word of God.
45 But when the Jews saw the multitudes, they were filled with envy, and spake against those things which were spoken by Paul, contradicting and blaspheming.
46 Then Paul and Barnabas waxed bold, and said, It was necessary that the word of God should first have been spoken to you: but seeing ye put it from you, and judge yourselves unworthy of everlasting life, lo, we turn to the Gentiles.
47 For so hath the Lord commanded us, saying, I have set thee to be a light of the Gentiles, that thou shouldest be for salvation unto the ends of the earth.
48 And when the Gentiles heard this, they were glad, and glorified the word of the Lord: and as many as were ordained to eternal life believed.
49 And the word of the Lord was published throughout all the region.
50 But the Jews stirred up the devout and honourable women, and the chief men of the city, and raised persecution against Paul and Barnabas, and expelled them out of their coasts.
51 But they shook off the dust of their feet against them, and came unto Iconium.
52 And the disciples were filled with joy, and with the Holy Ghost.
Faptele Apostolilor 13
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Barnaba şi Saul. Elima
13 În(A) Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba(B), Simon, numit Niger, Luciu(C) din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. 2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte(D) pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la(E) care i-am chemat”. 3 Atunci, după ce au postit(F) şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru(G). 5 Ajunşi la Salamina, au vestit(H) Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan(I). 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un(J) vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus, 7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima(K), vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui –, le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin(L) de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10 şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul(M) dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată că mâna(N) Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
Pavel în Perga şi în Antiohia Pisidiei
13 Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan(O) s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Din Perga, şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat(P) în sinagogă şi au şezut jos. 15 După citirea(Q) Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt(R) de îndemn pentru norod, vorbiţi”. 16 Pavel s-a sculat, a făcut(S) semn cu mâna şi a zis: „Bărbaţi israeliţi şi voi care(T) vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor Israel a(U) ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta(V), în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi(W) l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic. 18 Timp(X) de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. 19 Şi, după ce a nimicit(Y) şapte popoare în Ţara Canaanului, le-a(Z) dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. 20 După aceste lucruri le-a(AA) dat judecători, până(AB) la prorocul Samuel. 21 Ei au cerut atunci(AC) un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin, 22 apoi l-a înlăturat(AD) şi le-a(AE) ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am(AF) găsit pe David, fiul lui Iese, om(AG) după inima Mea, care va împlini toate voile Mele’. 23 Din(AH) sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa(AI) Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor(AJ), care este Isus. 24 Înainte(AK) de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel. 25 Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: ‘Cine(AL) credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela, ci iată că după mine vine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.’ 26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă(AM) v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci locuitorii din Ierusalim şi mai-marii lor n-au cunoscut(AN) pe Isus şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit(AO) cuvintele prorocilor, care(AP) se citesc în fiecare Sabat. 28 Măcar că(AQ) n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi(AR) ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 Şi(AS), după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos(AT) de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar(AU) Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31 El(AV) S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din(AW) Galileea la Ierusalim şi care(AX), acum, sunt martorii Lui înaintea norodului. 32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa(AY) făcută părinţilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu(AZ) eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. 34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi(BA) împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. 35 De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu(BB) vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. 36 Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit(BC), a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. 37 Dar Acela pe care L-a înviat Dumnezeu n-a văzut putrezirea. 38 Să ştiţi dar, fraţilor, că în El(BD) vi se vesteşte iertarea păcatelor, 39 şi oricine crede este iertat prin El(BE) de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise. 40 Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci(BF): 41 ‘Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi, căci în zilele voastre am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva’.”
Prigonirea iudeilor
42 Când au ieşit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. 43 Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i(BG) îndemnau să stăruie în harul(BH) lui Dumnezeu. 44 În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse(BI) de Pavel şi-l batjocoreau. 46 Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia(BJ) vestit mai întâi vouă, dar(BK), fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem(BL) spre neamuri. 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am(BM) pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului’.” 48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi(BN) toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara. 50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit(BO) o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele lor. 51 Pavel(BP) şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor şi s-au dus în Iconia, 52 în timp ce ucenicii erau plini(BQ) de bucurie şi de Duhul Sfânt.
Chinese New Version (CNV). Copyright © 1976, 1992, 1999, 2001, 2005 by Worldwide Bible Society.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
