„O, Stăpâne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Cel Ce păstrezi legământul şi îndurarea^[c] faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale, ⁵ am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile şi orânduirile Tale. ⁶ Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeţii, care vorbeau în Numele Tău regilor noştri, prinţilor şi strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară.

⁷ De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, şi nouă se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice ţară unde i-ai izgonit din pricina necredincioşiei lor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine. ⁸ Doamne, nouă se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, regilor noştri, căpeteniilor noastre şi strămoşilor noştri, căci am păcătuit faţă de Tine!

⁹ La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila şi iertarea, cu toate că^[d] împotriva Lui ne-am răzvrătit! ¹⁰ N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeţii. ¹¹ Tot Israelul a încălcat Legea Ta şi astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi blestemul şi jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. ¹² El Şi-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau, aducând peste noi o aşa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. ¹³ După cum este scris în Legea lui Moise, aşa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre şi să luăm aminte la adevărul Tău. ¹⁴ De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui.

¹⁵ Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu braţul Tău cel puternic şi Care Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi, noi am păcătuit şi am fost răi. ¹⁶ Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ţi, Te rog, mânia şi furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor şi fărădelegilor strămoşilor noştri, a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor ce ne înconjoară!

¹⁷ Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui şi, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze faţa Ta peste Lăcaşul Tău devastat! ¹⁸ Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. ¹⁹ Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează şi nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“