Aceeaşi soartă pentru toţi

9 „M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.^{[a] 2} Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă:

³ Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi, ⁴ căci pentru^[c] cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

⁷ Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările. ⁸ Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. ⁹ Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. ¹⁰ Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor^[d], acolo unde vei merge şi tu de altfel.

¹¹ Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare,

¹² Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii:

Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

¹³ Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ. ¹⁴ Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri. ¹⁵ În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela. ¹⁶ Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.