Psalmii 73-74

Nouă Traducere În Limba Română

¹ Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
    cu cei cu inima curată.

² Cât despre mine, era să mi se îndoaie picioarele,
    era cât pe ce să-mi alunece paşii,
³ căci îi invidiam pe cei lăudăroşi
    când vedeam bunăstarea celor răi.

⁴ Căci ei n-au parte de remuşcări până la moarte,
    iar trupul le este plin de grăsime.^[a]
5 N-au parte de necazul muritorului de rând
    şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
⁶ De aceea mândria le atârnă de gât ca o podoabă,
    iar violenţa îi înveleşte ca o manta;
⁷ li se bulbucă ochii de grăsime,^[b]
    iar imaginaţiile inimii lor întrec măsura;^[c]
8 batjocoresc şi vorbesc cu răutate;
    vorbesc de sus, ameninţând cu asuprire;
⁹ îşi înalţă gura până la ceruri,
    iar limba lor cutreieră pământul.
¹⁰ De aceea poporul^[d] se întoarce spre ei
    şi soarbe cuvintele lor ca apa.^[e]
11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu
    şi cum ar putea afla Cel Preaînalt?“

¹² Aşa sunt cei răi:
    liniştiţi pe vecie şi crescând în bogăţie.

¹³ Într-adevăr, degeaba mi-am curăţit inima
    şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
¹⁴ căci sunt lovit toată ziua
    şi am parte de pedeapsă în fiecare dimineaţă.
¹⁵ Dacă aş zice: „Vreau să pot vorbi şi eu aşa!“,
    iată că aş trăda neamul fiilor Tăi.
¹⁶ M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
    dar zadarnică mi-a fost truda,
¹⁷ până ce am venit la Sfântul Lăcaş al lui Dumnezeu
    şi am luat aminte la sfârşitul lor.

¹⁸ Într-adevăr, Tu îi aşezi în locuri alunecoase,
    îi arunci în dezastru.
¹⁹ Cum sunt pustiiţi într-o clipă!
    Sunt nimiciţi, sfârşiţi prin lovituri năprasnice.
²⁰ Ca un vis la deşteptare, Stăpâne,
    aşa le lepezi chipul când Te trezeşti.

²¹ Când inima-mi era mâhnită
    şi eram străpuns în adâncul fiinţei mele,
²² eram ca o brută fără pricepere;
    eram ca dobitoacele înaintea Ta.

²³ Însă eu totdeauna sunt cu Tine!
    Tu mă ţii de mâna dreaptă,
²⁴ mă călăuzeşti cu sfatul Tău
    şi apoi mă vei lua în slavă.
²⁵ Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine?
    Iar pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.
²⁶ Carnea şi inima pot să mi se prăpădească,
    dar Dumnezeu este stânca inimii mele
        şi partea mea de moştenire pe vecie.

²⁷ Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri.
    Tu-i nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
²⁸ Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu.
    Am făcut din Stăpânul Domn adăpostul meu;
        voi povesti toate isprăvile Tale!

¹ Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
    De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
² Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
    şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
        adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
³ Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
    unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!

⁴ Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
    şi-au pus însemnele lor ca semne.
⁵ Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
    ca să croiască drum prin pădure.
⁶ Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
    zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
⁷ Au pus foc Lăcaşului Tău,
    au întinat locuinţa Numelui Tău!
⁸ Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
    apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
⁹ Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
    şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!

¹⁰ Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
    Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
¹¹ De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
    Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!

¹² Dumnezeu este împăratul meu din vechime
    şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ^[g].
¹³ Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
    ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
¹⁴ Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului^[h]
    şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
¹⁵ Tu ai deschis izvoare şi ueduri
    şi ai uscat râuri care nu seacă.
¹⁶ A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
    Tu ai rânduit luna şi soarele.
¹⁷ Tu ai stabilit hotarele pământului,
    vara şi iarna Tu le-ai făurit.

¹⁸ Adu-Ţi aminte
    că duşmanul Te defăimează, Doamne,
        şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
¹⁹ Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
    nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
²⁰ Ai în vedere legământul,
    căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
        de cuiburi ale violenţei!
²¹ Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
    Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!

²² Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
    Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
²³ Nu uita glasul duşmanilor Tăi
    şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!