Numeri 30-31

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Lege asupra juruinţelor

30 Moise a vorbit căpeteniilor^(A) seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul. ² Când un^(B) om va face o juruinţă^(C) Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă^(D) potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.

Juruinţa femeilor

³ Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduială în tinereţea ei şi în casa tatălui ei ⁴ şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduiala cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite şi orice făgăduială cu care s-a legat ea va fi primită, ⁵ dar, dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu care se va fi legat ea nu vor avea nicio tărie, şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei. ⁶ Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei ⁷ şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare şi făgăduielile cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, ⁸ dar, dacă bărbatul ei nu-i^(E) dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa pe care a făcut-o şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea, şi Domnul o va ierta. ⁹ Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea. ¹⁰ Când o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurământ ¹¹ şi bărbatul ei va afla de lucrul acesta, dacă nu-i zice nimic şi n-o opreşte, toate juruinţele ei vor rămâne în picioare şi toate făgăduinţele prin care se va fi legat ea vor rămâne în picioare, ¹² dar, dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua când află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea niciun preţ, bărbatul ei nu le-a primit, şi Domnul o va ierta. ¹³ Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurământ cu care se leagă ea ca să-şi mâhnească sufletul. ¹⁴ Şi anume, dacă nu-i zice nimic zi de zi după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu care s-a legat ea; le întăreşte pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a aflat de ele. ¹⁵ Dar, dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le-a aflat va fi vinovat de păcatul nevestei lui.” ¹⁶ Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, când ea este în tinereţe şi acasă la tatăl ei.

Biruinţa asupra madianiţilor

31 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Răzbună^(F) pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.” ³ Moise a vorbit poporului şi a zis: „Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. ⁴ Să trimiteţi la oaste câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel.” ⁵ Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste. ⁶ Moise a trimis la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie şi a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trâmbiţele^(G) răsunătoare. ⁷ Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul şi au^(H) omorât pe toţi^(I) bărbaţii. ⁸ Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi^(J), Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam^(K), fiul lui Beor. ⁹ Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile. ¹⁰ Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor. ¹¹ Au^(L) luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace, ¹² şi pe cei prinşi, prada şi jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. ¹³ Moise, preotul Eleazar şi toţi mai-marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără. ¹⁴ Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război. ¹⁵ El le-a zis: „Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate^(M) femeile? ¹⁶ Iată^(N), ele sunt acelea care, după cuvântul^(O) lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit urgia^(P) în adunarea Domnului. ¹⁷ Acum dar omorâţi^(Q) pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, ¹⁸ dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.

Curăţirea căpeteniilor şi ostaşilor

¹⁹ Iar voi tăbărâţi^(R) şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi care au ucis pe cineva şi toţi cei ce s-au atins^(S) de vreun mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi. ²⁰ Să curăţiţi, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră şi orice unealtă de lemn.” ²¹ Preotul Eleazar a zis ostaşilor, care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. ²² Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul şi plumbul, ²³ orice lucru care poate suferi focul, să-l treceţi prin foc ca să se cureţe. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curăţit cu apa^(T) de curăţire; să-l treceţi prin apă. ²⁴ Să^(U) vă spălaţi hainele în ziua a şaptea, şi veţi fi curaţi, apoi veţi putea intra în tabără.”

Împărţirea prăzii

²⁵ Domnul a zis lui Moise: ²⁶ „Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace. ²⁷ Împarte prada^(V) între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea. ²⁸ Să iei întâi din partea ostaşilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume unul^(W) din cinci sute, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi. ²⁹ Să le iei din jumătatea cuvenită lor şi să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. ³⁰ Şi din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să^(X) iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc, şi să le dai leviţilor care^(Y) păzesc cortul Domnului^(Z).” ³¹ Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul. ³² Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, ³³ şaptezeci şi două de mii de boi, ³⁴ şaizeci şi una de mii de măgari, ³⁵ şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat. ³⁶ Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, ³⁷ din care şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului; ³⁸ treizeci şi şase de mii de boi, din care şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului; ³⁹ treizeci de mii cinci sute de măgari, din care şaizeci şi unu luaţi ca dare Domnului, ⁴⁰ şi şaisprezece mii de inşi, din care treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului. ⁴¹ Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul după cum^(AA) îi poruncise Domnul. ⁴² Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit-o Moise de a bărbaţilor care merseseră la oaste ⁴³ şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi, ⁴⁴ treizeci şi şase de mii de boi, ⁴⁵ treizeci de mii cinci sute de măgari ⁴⁶ şi şaisprezece mii de suflete. ⁴⁷ Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât şi din dobitoace, şi le-a dat leviţilor care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul. ⁴⁸ Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise ⁴⁹ şi i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor care erau sub poruncile noastre şi nu lipseşte niciun om dintre noi. ⁵⁰ Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire^(AB) pentru sufletele noastre înaintea Domnului.” ⁵¹ Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. ⁵² Tot aurul pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. ⁵³ Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada^(AC) pe care o făcuseră. ⁵⁴ Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere-aminte^(AD) pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.