Luca 23-24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isus înaintea lui Pilat

23 S-au sculat^(A) toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. ² Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţâţând^(B) neamul nostru la răscoală, oprind^(C) a plăti bir cezarului şi zicând că^(D) el este Hristosul, Împăratul”. ³ Pilat^(E) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, i-a răspuns Isus, sunt.” ⁴ Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio^(F) vină în omul acesta”. ⁵ Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Isus înaintea lui Irod

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. ⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea^(G) lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea^(H) să-L vadă din pricina celor auzite^(I) despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. ¹¹ Irod^(J), cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. ¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat^(K) s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Hotărârea de moarte întărită

¹³ Pilat^(L) a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod ¹⁴ şi le-a zis: „Mi-aţi^(M) adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul^(N) înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. ¹⁵ Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶ Eu, deci^(O), după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” ¹⁷ La fiecare Praznic al Paştelor, Pilat trebuia^(P) să le sloboadă un întemniţat. ¹⁸ Ei au^(Q) strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” ¹⁹ Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. ²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. ²¹ Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” ²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” ²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. ²⁴ Pilat^(R) a hotărât să li se împlinească cererea. ²⁵ Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea

²⁶ Pe^(S) când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. ²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. ²⁸ Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. ²⁹ Căci^(T) iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’ ³⁰ Atunci^(U), vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ ³¹ Căci^(V) dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” ³² Împreună^(W) cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. ³³ Când^(X) au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. ³⁴ Isus zicea: „Tată, iartă-i^(Y), căci nu^(Z) ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit^(AA) hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Batjocurile

³⁵ Norodul^(AB) stătea acolo şi privea. Fruntaşii^(AC) îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. ³⁶ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet ³⁷ şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!” ³⁸ Deasupra^(AD) Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul iudeilor”. ³⁹ Unul^(AE) din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” ⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? ⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” ⁴² Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” ⁴³ Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.

Moartea lui Isus

⁴⁴ Era^(AF) cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ⁴⁵ Soarele s-a întunecat şi perdeaua^(AG) dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. ⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată^(AH), în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”Şi^(AI) când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. ⁴⁷ Sutaşul^(AJ), când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” ⁴⁸ Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. ⁴⁹ Toţi^(AK) cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Îngroparea lui Isus

⁵⁰ Era^(AL) un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, ⁵¹ care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi^(AM) aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. ⁵² Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. ⁵³ L-a^(AN) dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴ Era Ziua^(AO) Pregătirii şi începea ziua Sabatului. ⁵⁵ Femeile care^(AP) veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut^(AQ) mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, ⁵⁶ s-au întors şi au^(AR) pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după^(AS) Lege.

Învierea lui Isus

24 În ziua întâi^(AT) a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus^(AU) miresmele, pe care le pregătiseră. ² Au^(AV) găsit piatra răsturnată de pe mormânt, ³ au intrat^(AW) înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată^(AX) că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. ⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? ⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă^(AY) aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, ⁷ când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.” ⁸ Şi ele şi-au^(AZ) adus aminte de cuvintele lui Isus.

Petru se duce la mormânt

⁹ La^(BA) întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. ¹⁰ Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana^(BB), Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. ¹¹ Cuvintele acestea li^(BC) se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. ¹² Dar^(BD) Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Isus Se arată la doi ucenici

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi^(BE) ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim, ¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. ¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus^(BF) S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. ¹⁶ Dar ochii^(BG) lor erau împiedicaţi să-L cunoască. ¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. ¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit^(BH) Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” ¹⁹ „Ce?” le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care^(BI) era un proroc puternic^(BJ) în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. ²⁰ Cum^(BK) preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? ²¹ Noi trăgeam nădejde că El este Acela^(BL) care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. ²² Ba încă nişte^(BM) femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, ²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au^(BN) dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” ²⁵ Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! ²⁶ Nu^(BO) trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” ²⁷ Şi^(BP) a început de la Moise^(BQ) şi de la toţi^(BR) prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. ²⁸ Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El^(BS) S-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei^(BT) au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut”. Şi a intrat să rămână cu ei. ³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a^(BU) luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?” ³³ S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc ³⁴ şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon^(BV)”. ³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi

³⁶ Pe^(BW) când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” ³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh^(BX). ³⁸ Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? ³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă^(BY) şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” ⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) ⁴¹ Fiindcă ei, de^(BZ) bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” ⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. ⁴³ El^(CA) le-a luat şi a mâncat înaintea lor. ⁴⁴ Apoi, le-a zis: „Iată^(CB) ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”. ⁴⁵ Atunci le-a^(CC) deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. ⁴⁶ Şi le-a zis: „Aşa^(CD) este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. ⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor^(CE), în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea^(CF) păcatelor, începând din Ierusalim. ⁴⁸ Voi^(CG) sunteţi martori ai acestor lucruri. ⁴⁹ Şi iată^(CH) că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Înălţarea

⁵⁰ El i-a dus până^(CI) spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. ⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. ⁵² După ce^(CJ) I s-au închinat, ei^(CK) s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. ⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu^(CL) şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.