Luca 12-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt

12 În vremea aceea^(A), când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă^(B) de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. ² Nu^(C) este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. ³ De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. ⁴ Vă^(D) spun vouă, prietenii^(E) Mei, să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. ⁵ Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. ⁷ Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ⁸ Eu^(F) vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu, ⁹ dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi^(G) oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. ¹¹ Când^(H) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

¹³ Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră”. ¹⁴ „Omule^(I)”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” ¹⁵ Apoi le-a zis: „Vedeţi^(J) şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”. ¹⁶ Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. ¹⁷ Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele. ¹⁸ Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ¹⁹ şi voi zice sufletului meu: «Suflete^(K), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’ ²⁰ Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va^(L) cere înapoi sufletul, şi^(M) lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’ ²¹ Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi^(N) nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Îngrijorările

²² Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu^(O) vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. ²³ Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu^(P) îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? ²⁶ Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? ²⁷ Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes, totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. ²⁸ Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? ²⁹ Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. ³⁰ Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³¹ Căutaţi^(Q) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că^(R) Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. ³³ Vindeţi^(S) ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă^(T) rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. ³⁴ Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

³⁵ Mijlocul^(U) să vă fie încins şi făcliile^(V), aprinse. ³⁶ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice^(W) de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. ³⁸ Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! ³⁹ Să^(X) ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. ⁴⁰ Şi^(Y) voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Ispravnicul credincios

⁴¹ „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” ⁴² Şi Domnul a zis: „Cine^(Z) este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită? ⁴³ Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat^(AA) vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa. ⁴⁵ Dar^(AB), dacă robul acela zice în inima lui: Stăpânul meu zăboveşte să vină, dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor. ⁴⁷ Robul^(AC) acela, care a ştiut voia stăpânului său şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Dar^(AD) cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pământ

⁴⁹ Eu am venit să arunc un foc^(AE) pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! ⁵⁰ Am un botez cu^(AF) care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească! ⁵¹ Credeţi^(AG) că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci^(AH) mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci^(AI), de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei. ⁵³ Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”

Semnele vremurilor

⁵⁴ El a mai zis noroadelor: „Când^(AJ) vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: ‘Vine ploaia’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: ‘Are să fie zăduf’. Şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi, vremea aceasta cum de n-o deosebiţi? ⁵⁷ Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? ⁵⁸ Când^(AK) te duci cu pârâşul tău înaintea judecătorului, pe drum^(AL) caută să scapi de el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă. ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ.”

Galileenii măcelăriţi de Pilat

13 În vremea aceea, au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au păţit astfel? ³ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. ⁴ Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? ⁵ Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pilda smochinului neroditor

⁶ El a spus şi pilda aceasta: „Un^(AM) om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. ⁷ Atunci a zis vierului: ‘Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’ ⁸ ‘Doamne,’ i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. ⁹ Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.’ ”

Vindecarea unei femei gârbove

¹⁰ Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. ¹¹ Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. ¹² Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. ¹³ Şi-a^(AN) întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. ¹⁴ Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase^(AO) zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu^(AP) în ziua Sabatului!” ¹⁵ „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare^(AQ) din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? ¹⁶ Dar femeia aceasta, care^(AR) este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” ¹⁷ Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

¹⁸ El^(AS) a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? ¹⁹ Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.” ²⁰ El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? ²¹ Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Uşa cea strâmtă

²² Isus^(AT) umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim. ²³ Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns: ²⁴ „Nevoiţi-vă^(AU) să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi^(AV) vor căuta să intre, şi nu vor putea. ²⁵ Odată^(AW) ce Stăpânul casei Se va scula şi va^(AX) încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: ‘Doamne^(AY), Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu^(AZ) ştiu de unde sunteţi’. ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: ‘Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod’. ²⁷ Şi^(BA) El va răspunde: ‘Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă^(BB) de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii. ²⁸ Vor^(BC) fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când^(BD) veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, scoşi afară. ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. ³⁰ Şi iată^(BE) că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei de pe urmă.’ ”

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

³¹ În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare”. ³² „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi^(BF) isprăvi. ³³ Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim. ³⁴ Ierusalime^(BG), Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ³⁵ Iată că vi^(BH) se va lăsa casa pustie, dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: ‘Binecuvântat^(BI) este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”