Judecatori 11-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iefta, judecător în Israel

11 Iefta^(A), Galaaditul, era un om viteaz^(B). El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. ² Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” ³ Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni^(C) fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el. ⁴ După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. ⁵ Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. ⁶ Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon.” ⁷ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât^(D) voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?” ⁸ Bătrânii^(E) Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem^(F) la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia^(G) noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” ⁹ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” ¹⁰ Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul^(H) să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.” ¹¹ Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie^(I), şi Iefta a spus din nou înaintea^(J) Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniţilor

¹² Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” ¹³ Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că^(K) Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc^(L) şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” ¹⁴ Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon ¹⁵ ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ‘Israel^(M) n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. ¹⁶ Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers^(N) în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades^(O). ¹⁷ Atunci, Israel a trimis^(P) soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta». Dar^(Q) împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la^(R) Cades. ¹⁸ Apoi a mers prin pustie, a ocolit^(S) ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit^(T) la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât^(U) dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. ¹⁹ Israel a trimis^(V) soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin^(W) ţara ta până la locul spre care mergem». ²⁰ Dar Sihon^(X) n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel. ²¹ Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut^(Y). Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta. ²² Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor^(Z), de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan. ²³ Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara? ²⁴ Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş^(AA), nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul^(AB), Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?! ²⁵ Eşti tu mai bun decât Balac^(AC), fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? ²⁶ Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon^(AD) şi în satele din jurul lui, la Aroer^(AE) şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? ²⁷ Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece^(AF) lucrul acesta. El să fie astăzi judecător^(AG) între fiii lui Israel şi fiii lui Amon’.” ²⁸ Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

²⁹ Duhul^(AH) Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. ³⁰ Iefta a făcut o juruinţă^(AI) Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, ³¹ oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va^(AJ) fi închinat Domnului şi-l voi^(AK) aduce ca ardere-de-tot.” ³² Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui. ³³ Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre^(AL) Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. ³⁴ Iefta s-a întors acasă la Miţpa^(AM). Şi iată că fiică-sa^(AN) i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. ³⁵ Cum a văzut-o, el şi-a rupt^(AO) hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o^(AP) juruinţă Domnului şi n-o pot^(AQ) întoarce.” ³⁶ Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi^(AR) potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când^(AS) Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” ³⁷ Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.” ³⁸ El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi. ³⁹ După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit^(AT) cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul ⁴⁰ că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Războiul dintre efraimiţi şi galaadiţi

12 Bărbaţii^(AU) lui Efraim s-au strâns, au pornit spre miazănoapte şi au zis lui Iefta: „Pentru ce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.” ² Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon, şi când v-am chemat, nu m-aţi scăpat din mâinile lor. ³ Văzând că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa^(AV) în joc şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mâinile mele. Pentru ce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?” ⁴ Iefta a strâns pe toţi bărbaţii Galaadului şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că efraimiţii ziceau: „Sunteţi nişte fugari^(AW) ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!” ⁵ Galaadiţii au pus mâna pe vadurile^(AX) Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim zicea: „Lasă-mă să trec!” bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”, ⁶ atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.” Şi el zicea Sibolet, căci nu putea să-l spună bine. Atunci, bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l junghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim. ⁷ Iefta a fost judecător în Israel zece ani, apoi Iefta, Galaaditul, a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.

Ibţan, Elon, Abdon

⁸ După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem. ⁹ El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani, ¹⁰ apoi Ibţan a murit şi a fost îngropat în Betleem. ¹¹ După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani, ¹² apoi Elon din Zabulon a murit şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon. ¹³ După el, a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. ¹⁴ El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau^(AY) pe şaptezeci de mânji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani, ¹⁵ apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la îngropat la Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele^(AZ) amaleciţilor.

Vestirea naşterii lui Samson

13 Copiii lui Israel au făcut iarăşi^(BA) ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile^(BB) filistenilor timp de patruzeci de ani. ² Era un om în Ţorea^(BC), din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă şi nu năştea. ³ Îngerul^(BD) Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii, dar vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. ⁴ Acum, ia bine seama să nu bei^(BE) nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat. ⁵ Căci vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul^(BF) nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat^(BG) lui Dumnezeu din pântecele mamei lui şi el va începe să^(BH) izbăvească pe Israel din mâna filistenilor.” ⁶ Femeia s-a dus şi a spus bărbatului ei: „Un om^(BI) al lui Dumnezeu a venit la mine şi avea înfăţişarea^(BJ) unui înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşată. Nu l-am întrebat^(BK) de unde este şi nici nu mi-a spus care-i este numele. ⁷ Dar mi-a zis: ‘Tu vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, şi acum să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui până în ziua morţii lui’.”

Îngerul Se arată din nou

⁸ Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!” ⁹ Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăşi la femeie. Ea şedea într-un ogor şi Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea. ¹⁰ Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei şi i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine mi s-a arătat iarăşi”. ¹¹ Manoah s-a sculat, a mers după nevastă-sa, s-a dus la omul acela şi i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?” El a răspuns: „Eu”. ¹² Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut?” ¹³ Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. ¹⁴ Să nu guste niciun rod din viţă, să nu bea nici vin^(BL), nici băutură tare şi să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.” ¹⁵ Manoah a zis Îngerului Domnului: „Îngăduie-mi să Te opresc^(BM) şi să-Ţi pregătesc un ied”. ¹⁶ Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din bucatele tale, dar dacă vrei să aduci o ardere-de-tot, s-o aduci Domnului”. Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului. ¹⁷ Şi Manoah a zis Îngerului Domnului: „Care-Ţi este numele, ca să-Ţi aducem slavă, când se va împlini cuvântul Tău?” ¹⁸ Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentru ce^(BN) Îmi ceri Numele? El este Minunat.” ¹⁹ Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi a adus^(BO) jertfă Domnului pe stâncă. S-a făcut o minune în timp ce Manoah şi nevastă-sa priveau. ²⁰ Pe când flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah şi nevastă-sa au căzut^(BP) cu faţa la pământ. ²¹ Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah şi nevestei lui. Atunci^(BQ), Manoah a înţeles că este Îngerul Domnului ²² şi a zis nevestei sale: „Vom muri^(BR), căci am văzut pe Dumnezeu.” ²³ Nevastă-sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea-de-tot şi darul de mâncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea şi nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri”.

Naşterea lui Samson

²⁴ Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson^(BS). Copilul^(BT) a crescut şi Domnul l-a binecuvântat. ²⁵ Şi Duhul^(BU) Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între^(BV) Ţorea şi Eştaol.