Add parallel Print Page Options

Biruinţa asupra madianiţilor

Ierubaal(A), sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude(B) împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit’. Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este(C) fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului’.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine”. Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi”. Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni, şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu(D) cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.” Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul(E) nopţii: „Scoală-te şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. 10 Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. 11 Să asculţi(F) ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: pogoară-te dar în tabără.” El s-a pogorât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. 12 Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului(G) erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13 Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat.” 14 Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” 15 Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” 16 A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi urcioare goale, cu nişte făclii în urcioare. 17 El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu 18 şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: ‘Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!’ ” 19 Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână. 20 Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” 21 A rămas(H) fiecare la locul lui, în jurul taberei, şi toată(I) tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă. 22 Cei trei sute de oameni au sunat(J) iarăşi din trâmbiţă şi, în toată tabăra, Domnul(K) i-a făcut să întoarcă sabia(L) unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. 23 Bărbaţii lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian. 24 Ghedeon a trimis soli în tot muntele(M) lui Efraim ca să spună: „Pogorâţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan.” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea(N) apelor până la Bet-Bara(O) şi Iordan. 25 Au pus mâna pe două(P) căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca(Q) lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte(R) a Iordanului.

Cearta cu bărbaţii lui Efraim

Bărbaţii(S) lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?” Şi au avut o mare ceartă cu el. Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?” „În mâinile voastre(T) a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.(U)

Urmărirea vrăjmaşului dincolo

Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş. El a zis celor din(V) Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.” Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah(W) şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?” Şi Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina(X) carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.” De acolo s-a suit la Penuel(Y) şi a făcut celor din Penuel aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. Şi a zis şi celor din Penuel: „Când(Z) mă voi întoarce în pace, voi dărâma(AA) turnul acesta.” 10 Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi cei ce mai rămăseseră din toată(AB) oştirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră ucişi. 11 Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah(AC) şi de Iogbeha şi a bătut oştirea care se credea la adăpost(AD). 12 Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins(AE) pe cei doi împăraţi ai Madianului, Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea. 13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres. 14 A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. 15 Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru care m-aţi batjocorit(AF) zicând: ‘Oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?’ ” 16 Şi a luat(AG) pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini. 17 A dărâmat(AH) şi turnul(AI) din Penuel şi a ucis pe oamenii cetăţii. 18 El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor(AJ)?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.” 19 El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.” 20 Şi a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te şi ucide-i!” Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. 21 Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis(AK) pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.

Moartea lui Ghedeon

22 Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” 23 Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul(AL) va domni peste voi.” 24 Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci(AM) erau ismaeliţi.) 25 Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur şi de hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului şi afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut(AN) din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, la(AO) Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie(AP) pentru tot Israelul şi a fost o cursă(AQ) pentru Ghedeon şi pentru casa lui. 28 Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara(AR) a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon. 29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors şi a locuit în casa lui. 30 Ghedeon a avut şaptezeci(AS) de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste. 31 Ţiitoarea(AT) lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. 32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe(AU) fericită şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra(AV), care era a familiei lui Abiezer.

Israeliţii se închină iarăşi la idoli

33 După moartea lui Ghedeon(AW), copiii lui Israel au început iarăşi să curvească(AX) cu Baalii şi au luat(AY) pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 34 Copiii lui Israel nu(AZ) şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau. 35 Şi(BA) n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Uneltirea lui Abimelec

Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la fraţii(BB) mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atât lor, cât şi la toată familia casei tatălui mamei sale: „Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ‘Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste(BC) voi sau un singur om să stăpânească peste voi?’ Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os(BD) din oasele voastre şi carne din carnea voastră.” Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci îşi ziceau: „El este frate(BE) cu noi.” I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit(BF). Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătâi(BG) şi neastâmpăraţi, care au mers după el. A venit în casa tatălui său la Ofra(BH) şi a ucis(BI) pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.

Pilda lui Iotam

Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim(BJ) şi iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte! Copacii(BK) au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ‘Împărăţeşte(BL) peste noi!’ Dar măslinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care(BM) îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 10 Şi copacii au zis smochinului: ‘Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!’ 11 Dar smochinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 12 Şi copacii au zis viţei: ‘Vino, tu, şi domneşte peste noi!’ 13 Dar viţa le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte(BN) pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ 14 Atunci, toţi copacii au zis spinului: ‘Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi!’ 15 Şi spinul a răspuns copacilor: ‘Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub(BO) umbra mea; altfel, să iasă un foc(BP) din spin şi să mistuie(BQ) cedrii Libanului.’ 16 Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcând împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V-aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba(BR) pe care v-a făcut-o? 17 Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a izbăvit din mâna lui Madian, 18 şi voi v-aţi(BS) ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. 19 Dacă în adevăr şi cu toată curăţia v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria(BT) voastră şi voi să fiţi bucuria lui! 20 Dacă nu, să iasă un foc(BU) din Abimelec şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo, şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să mistuie pe Abimelec!” 21 Iotam s-a dat înlături şi a luat-o la fugă; s-a dus la Beer(BV), unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

Sfârşitul ruşinos al lui Abimelec

22 Abimelec stăpânise trei ani peste Israel. 23 Atunci, Dumnezeu(BW) a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi(BX) lui Abimelec, 24 pentru ca(BY) şi cruzimea săvârşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa şi sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi. 25 Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munţilor, nişte oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec. 26 Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! 27 Au ieşit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii şi au început să se veselească; au intrat în casa(BZ) dumnezeului lor, au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec. 28 Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine(CA) este Abimelec şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor(CB), tatăl lui Sihem! De ce să slujim lui Abimelec? 29 Oh, dacă(CC) aş fi eu stăpânul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec”. Şi despre Abimelec zicea: „Strânge-ţi oştirea şi ieşi!” 30 Zebul, cârmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. 31 A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelec ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui au venit la Sihem şi au răsculat cetatea împotriva ta. 32 Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp. 33 Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.” 34 Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea şi s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete. 35 Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă. 36 Gaal a zărit poporul şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vârful munţilor.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.” 37 Gaal, luând iarăşi cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe înălţimile ţării şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” 38 Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura cu care(CD) ziceai: ‘Cine este Abimelec, ca să-i slujim?’ Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum şi luptă-te cu el!” 39 Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi s-a luptat cu Abimelec. 40 Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui şi mulţi oameni au căzut morţi până la intrarea porţii. 41 Abimelec s-a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, care n-au putut să rămână la Sihem. 42 A doua zi, poporul a ieşit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de ştire, 43 şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi şi s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieşea din cetate, s-a sculat împotriva lor şi i-a bătut. 44 Abimelec şi cetele care erau cu el au pornit înainte şi s-au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au bătut. 45 Abimelec a bătut cetatea toată ziua, a luat-o(CE) şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat(CF) cetatea până la temelie şi a presărat sare peste ea. 46 La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetăţuia casei dumnezeului(CG) Berit. 47 S-a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au strâns acolo. 48 Atunci, Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon(CH), el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.” 49 Şi au tăiat fiecare câte o ramură şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lângă cetăţuie şi i-au dat foc, ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei. 50 Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul şi l-a luat. 51 În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului. 52 Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc. 53 Atunci, o femeie a aruncat(CI) o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat ţeasta capului. 54 Îndată, el(CJ) a chemat pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ‘L-a omorât o femeie’.” Tânărul l-a străpuns cu sabia şi a murit. 55 Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. 56 Astfel(CK) a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai lui, 57 şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul(CL) lui Iotam, fiul lui Ierubaal.