Add parallel Print Page Options

Prigonirea ucenicilor

16 „V-am spus aceste lucruri pentru ca ele să(A) nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au(B) să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine(C) vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel(D) cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. V-am spus aceste(E) lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu(F) vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Mângâietorului

Acum Mă duc(G) la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ‘Unde Te duci?’ Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea(H)v-a umplut inima. Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul(I) nu va veni la voi, dar, dacă(J) Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte(K) păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte neprihănirea(L), fiindcă(M)Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte(N) judecata, fiindcă stăpânitorul(O) lumii acesteia este judecat. 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar(P) acumnu le puteţi purta. 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul(Q) adevărului, are să vă(R)călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 14 El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. 15 Tot(S) ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Întristarea prefăcută în bucurie

16 Peste puţină(T)vreme, nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că(U) Mă duc la Tatăl.” 17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’şi ‘Pentru că Mă duc la Tatăl’?” 18 Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: ‘Peste puţină vreme’? Nu ştim ce vrea să spună.” 19 Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: ‘Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea’ şi ‘Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea’? 20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia(V), când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22 Tot aşa(W) şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se(X)va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. 23 În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat(Y), adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. 24 Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca(Z) bucuria voastră să fie deplină.

Cuvinte de rămas-bun

25 V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl. 26 În ziua aceea(AA), veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. 27 Căci(AB) Tatăl Însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi(AC)crezut că am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit(AD) de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29 Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă. 30 Acum cunoaştem că(AE) ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva, de aceea credem(AF) că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31 „Acum credeţi?” le-a răspuns Isus. 32 „Iată(AG)că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare(AH) la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur, dar(AI) nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine. 33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în(AJ) Mine. În(AK) lume veţi avea necazuri, dar(AL)îndrăzniţi, Eu am biruit(AM)lumea.”

Rugăciunea lui Isus

17 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a(AN)sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum(AO)I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe(AP) care I i-ai dat Tu. Şi viaţa(AQ) veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul(AR) Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care(AS) L-ai trimis Tu. Eu(AT) Te-am proslăvit pe pământ, am(AU) sfârşit lucrarea pe care(AV) Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe(AW) care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am(AX) făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care(AY)Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care(AZ) Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi(BA)au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu(BB)Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10 tot ce este al Meu este al Tău şi ce este al(BC) Tău este al Meu – şi Eu sunt proslăvit în ei. 11 Eu(BD)nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte(BE), în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca(BF) ei să fie una, cum(BG) suntem şi Noi. 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu(BH) am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi(BI) niciunul din ei n-a pierit, afară(BJ) de fiul pierzării, ca(BK)să se împlinească Scriptura. 13 Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Le-am(BL)dat Cuvântul Tău, şi(BM) lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum(BN) Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i(BO) păzeşti de cel rău. 16 Ei(BP) nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i(BQ) prin adevărul Tău: Cuvântul(BR) Tău este adevărul. 18 Cum(BS) M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Şi(BT) Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21 Mă rog ca(BU) toţi să fie una, cum Tu(BV), Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca(BW) ei să fie una, cum şi Noi suntem una – 23 Eu în ei şi Tu în Mine –, pentru ca(BX)ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată(BY), vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă(BZ) Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Neprihănitule Tată, lumea(CA) nu Te-a cunoscut, dar Eu(CB) Te-am cunoscut şi aceştia(CC) au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Eu(CD) le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu(CE) care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei.”

Prinderea lui Isus

18 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a(CF) plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron(CG), unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Lui. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că(CH) Isus, de multe ori, Se adunase acolo cu ucenicii Lui. Iuda deci(CI) a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” „Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei. Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe(CJ) niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat”. 10 Simon Petru(CK), care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. 11 Isus a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul(CL)pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

Isus înaintea lui Ana şi Caiafa

12 Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat. 13 L-au(CM) dus întâi la Ana(CN), căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14 Şi(CO) Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod”. 15 Simon Petru(CP) mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru(CQ) însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru. 17 Atunci, slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el. 18 Robii şi aprozii care erau acolo făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea. 19 Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu(CR) am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.” 22 La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a(CS) dat o palmă lui Isus şi a zis: „Aşa răspunzi marelui preot?” 23 Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău, dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” 24 Ana(CT) L-a trimis legat la marele preot Caiafa. 25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei(CU) i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt”. 26 Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?” 27 Petru iar s-a lepădat. Şi îndată(CV) a cântat cocoşul.

Isus înaintea lui Pilat

28 Au adus(CW) pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: „Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?” 30 Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale”. 31 Atunci, Pilat le-a zis: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră”. „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii. 32 Aceasta s-a întâmplat ca(CX) să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. 33 Pilat(CY) a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” 34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce ai făcut?” 36 „Împărăţia(CZ) Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns(DA) Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este(DB) de aici.” 37 „Atunci, un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”

Isus şi Baraba

După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu(DC) nu găsesc nicio vină în El. 39 Dar(DD), fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşte, vreţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” 40 Atunci(DE), toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba(DF) era un tâlhar.