Iacob 1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

1 Iacov^(A), rob^(B) al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele^(C) douăsprezece seminţii care^(D) sunt împrăştiate: Sănătate! ² Fraţii mei, să^(E) priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite^(F) încercări, ³ ca unii care ştiţi^(G) că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. ⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. ⁵ Dacă^(H) vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o^(I) ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi^(J) va fi dată. ⁶ Dar^(K) s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. ⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸ căci este un om^(L) nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. ⁹ Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰ Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci^(M) va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui. ¹² Ferice^(N) de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa^(O) vieţii pe care^(P) a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. ¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. ¹⁵ Apoi pofta^(Q), când a zămislit, dă naştere păcatului, şi păcatul, odată făptuit, aduce^(R) moartea. ¹⁶ Nu vă înşelaţi, preaiubiţii mei fraţi: ¹⁷ orice^(S) ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în^(T) care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. ¹⁸ El^(U), de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca^(V) să fim un fel de pârgă^(W) a făpturilor Lui. ¹⁹ Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să^(X) fie grabnic la ascultare, încet^(Y) la vorbire, zăbavnic la mânie^(Z), ²⁰ căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. ²¹ De aceea lepădaţi^(AA) orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care^(AB) vă poate mântui sufletele. ²² Fiţi împlinitori^(AC) ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. ²³ Căci, dacă^(AD) ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă ²⁴ şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. ²⁵ Dar cine^(AE) îşi va adânci privirile în legea^(AF) desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi^(AG) fericit în lucrarea lui. ²⁶ Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi^(AH) înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. ²⁷ Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să^(AI) cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi^(AJ) să ne păzim neîntinaţi de lume.

2 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând^(AK) la faţa omului^(AL). ² Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost ³ şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”, ⁴ nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? ⁵ Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a^(AM) ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi^(AN) în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care^(AO) a făgăduit-o celor ce-L iubesc? ⁶ Şi voi^(AP) înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă^(AQ) târăsc înaintea judecătoriilor? ⁷ Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? ⁸ Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să^(AR) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. ⁹ Dar, dacă aveţi^(AS) în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege, ca nişte călcători de lege. ¹⁰ Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face^(AT) vinovat de toate. ¹¹ Căci Cel ce a zis: „Să^(AU) nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. ¹² Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege^(AV) a slobozeniei: ¹³ căci judecata^(AW) este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila^(AX) biruieşte judecata. ¹⁴ Fraţii mei, ce-i^(AY) foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă^(AZ) un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele ¹⁶ şi unul dintre voi le^(BA) zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? ¹⁷ Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. ¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi^(BB) eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi^(BC) dracii cred… şi se înfioară! ²⁰ Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? ²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când^(BD) a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? ²² Vezi că^(BE) credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. ²³ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a^(BF) crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul^(BG) lui Dumnezeu”. ²⁴ Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ Tot aşa, curva Rahav^(BH) n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? ²⁶ După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

3 Fraţii mei, să nu^(BI) fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi^(BJ) că vom primi o judecată mai aspră. ² Toţi greşim în^(BK) multe feluri. Dacă^(BL) nu greşeşte cineva în vorbire, este^(BM) un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul. ³ De pildă, dacă punem cailor^(BN) frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. ⁴ Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. ⁵ Tot aşa, şi limba^(BO) este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari^(BP). Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! ⁶ Limba^(BQ) este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează^(BR) tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei. ⁷ Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, ⁸ dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină^(BS) de o otravă de moarte. ⁹ Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care^(BT) sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. ¹⁰ Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! ¹¹ Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară? ¹² Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. ¹³ Cine^(BU) dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele^(BV) făcute cu blândeţea^(BW) înţelepciunii! ¹⁴ Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă^(BX) amară şi un duh de ceartă, să nu^(BY) vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. ¹⁵ Înţelepciunea aceasta^(BZ) nu vine de sus, ci este pământească, firească^[a], drăcească. ¹⁶ Căci, acolo unde^(CA) este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. ¹⁷ Înţelepciunea^(CB) care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică^(CC). ¹⁸ Şi^(CD) roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.