Geneza 8-11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Sfârşitul potopului

8 Dumnezeu Şi-a adus aminte^(A) de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu^(B) a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. ² Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise^(C) şi ploaia^(D) din cer a fost oprită. ³ Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci^(E) de zile, apele s-au micşorat. ⁴ În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. ⁵ Apele au mers scăzând până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor. ⁶ După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra^(F) corabiei pe care o făcuse. ⁷ A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se până când au secat apele de pe pământ. ⁸ A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. ⁹ Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. ¹⁰ A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. ¹¹ Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. ¹² A mai aşteptat alte şapte zile, şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el. ¹³ În anul şase sute unu, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase. ¹⁴ În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat de tot.

Ieşirea lui Noe din corabie

¹⁵ Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: ¹⁶ „Ieşi din corabie, tu^(G) şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine! ¹⁷ Scoate afară împreună cu tine toate^(H) vieţuitoarele de tot felul, care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să mişune pe pământ, să crească^(I) şi să se înmulţească pe pământ.” ¹⁸ Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi. ¹⁹ Toate dobitoacele, toate târâtoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pământ, după soiurile lor, au ieşit din corabie. ²⁰ Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele^(J) curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar. ²¹ Domnul a mirosit un miros^(K) plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema^(L) pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor^(M) din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi^(N) tot ce este viu, cum am făcut. ²² Cât va fi pământul^(O), nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua^(P) şi noaptea!”

Dumnezeu binecuvântează pe Noe

9 Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi^(Q), înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. ² S-apuce groaza^(R) şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! ³ Tot ce se mişcă^(S) şi are viaţă să vă slujească de hrană; toate^(T) acestea vi le dau, ca şi iarba^(U) verde. ⁴ Numai carne cu viaţa ei^(V), adică sângele ei, să nu mâncaţi. ⁵ Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc^(W) şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului^(X), din mâna oricărui om^(Y), care este fratele lui. ⁶ Dacă varsă^(Z) cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul^(AA) Lui. ⁷ Iar voi creşteţi^(AB) şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”

Legământul lui Dumnezeu cu Noe

⁸ Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui, care erau cu el, şi a zis: ⁹ „Iată, Eu fac^(AC) un legământ^(AD) cu voi şi cu sămânţa voastră, care va veni după voi; ¹⁰ cu toate^(AE) vieţuitoarele care sunt cu voi, atât păsările, cât şi vitele, şi toate fiarele de pe pământ care sunt cu voi; cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pământ. ¹¹ Fac^(AF) un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni potop, ca să pustiască pământul.” ¹² Şi Dumnezeu a zis: „Iată semnul^(AG) legământului pe care-l fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: ¹³ curcubeul Meu, pe care l-am aşezat^(AH) în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ. ¹⁴ Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor, ¹⁵ şi Eu Îmi voi aduce aminte^(AI) de legământul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. ¹⁶ Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic^(AJ) dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.” ¹⁷ Şi Dumnezeu a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pământ.”

Fiii lui Noe

¹⁸ Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, erau: Sem, Ham şi Iafet: Ham^(AK) este tatăl lui Canaan. ¹⁹ Aceştia^(AL) au fost cei trei fii ai lui Noe, şi din ei^(AM) s-au răspândit oameni peste tot pământul. ²⁰ Noe a început să fie lucrător^(AN) de pământ şi a sădit o vie. ²¹ A băut vin, s-a îmbătat^(AO) şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. ²² Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui afară. ²³ Atunci, Sem^(AP) şi Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea şi au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. ²⁴ Noe s-a trezit din ameţeala vinului şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr.

²⁵ Şi a zis:

²⁶ El a mai zis:

²⁸ Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. ²⁹ Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.

Urmaşii lui Iafet

10 Iată spiţa neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet. După potop li s-au^(AU) născut fii. ² Fiii^(AV) lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. ³ Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. ⁴ Fiii lui Iavan: Elişa, Tarşiş, Chitim şi Dodanim. ⁵ De la ei se trag popoarele din ţările^(AW) neamurilor de pe malul mării, după ţinuturile lor, după limba fiecăruia, după familiile lor, după seminţiile lor.

Urmaşii lui Ham

⁶ Fiii^(AX) lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. ⁷ Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema: Şeba şi Dedan. ⁸ Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ. ⁹ El a fost un viteaz vânător^(AY) înaintea^(AZ) Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.” ¹⁰ El a domnit la început^(BA) peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear. ¹¹ Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah ¹² şi Resen între Ninive şi Calah; aceasta este cetatea cea mare. ¹³ Miţraim a născut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, ¹⁴ Patrusimi, Casluhimi (din care^(BB) au ieşit filistenii) şi pe Caftorimi. ¹⁵ Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het; ¹⁶ şi pe iebusiţi, pe amoriţi, pe ghirgasiţi, ¹⁷ pe heviţi, pe archiţi, pe siniţi, ¹⁸ pe arvadiţi, pe ţemariţi, pe hamatiţi. În urmă, familiile canaaniţilor s-au împrăştiat. ¹⁹ Hotarele^(BC) canaaniţilor se întindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, până la Gaza şi, cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa. ²⁰ Aceştia sunt fiii lui Ham, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor.

Urmaşii lui Sem

²¹ Şi lui Sem, tatăl tuturor fiilor lui Eber şi fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au născut fii. ²² Fiii lui Sem^(BD) au fost: Elam, Asur, Arpacşad, Lud şi Aram. ²³ Fii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. ²⁴ Arpacşad a născut pe Şelah, şi Şelah a născut pe Eber. ²⁵ Lui Eber^(BE) i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg^[b], numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan. ²⁶ Ioctan a născut pe Almodad, pe Şelef, pe Aţarmavet, pe Ierah, ²⁷ pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, ²⁸ pe Obal, pe Abimael, pe Seba, ²⁹ pe Ofir, pe Havila şi pe Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan. ³⁰ Ei au locuit de la Meşa, cum mergi spre Sefar, până la muntele răsăritului. ³¹ Aceştia sunt fiii lui Sem, după familiile lor, după limbile lor, după ţările lor, după neamurile lor. ³² Acestea^(BF) sunt familiile fiilor lui Noe, după spiţa neamului lor, după neamurile lor. Şi din ei^(BG) au ieşit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.

Turnul Babel

11 Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. ² Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. ³ Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. ⁴ Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf^(BH) să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” ⁵ Domnul^(BI) S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. ⁶ Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur^(BJ) popor şi toţi au aceeaşi^(BK) limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus^(BL) în gând. ⁷ Haidem să^(BM) Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să^(BN) nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” ⁸ Şi Domnul^(BO) i-a împrăştiat de acolo pe^(BP) toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. ⁹ De aceea, cetatea a fost numită Babel^[c], căci^(BQ) acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

STRĂMOŞII POPORULUI ISRAEL

DE LA AVRAAM PÂNĂ LA IOSIF

Geneza 11:10-32. Isaia 51:1,2. Evrei 11:13-16,39,40.

Urmaşii lui Sem

¹⁰ Iată^(BR) spiţa neamului lui Sem. La vârsta de o sută de ani, Sem a născut pe Arpacşad, la doi ani după potop. ¹¹ După naşterea lui Arpacşad, Sem a trăit cinci sute de ani şi a născut fii şi fiice. ¹² La vârsta de treizeci şi cinci de ani, Arpacşad a născut pe Şelah^(BS). ¹³ După naşterea lui Şelah, Arpacşad a mai trăit patru sute trei ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁴ La vârsta de treizeci de ani, Şelah a născut pe Eber. ¹⁵ După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁶ La vârsta de treizeci şi patru de ani, Eber^(BT) a născut pe Peleg^(BU). ¹⁷ După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani şi a născut fii şi fiice. ¹⁸ La vârsta de treizeci de ani, Peleg a născut pe Reu. ¹⁹ După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi a născut fii şi fiice. ²⁰ La vârsta de treizeci şi doi de ani, Reu a născut pe Serug^(BV). ²¹ După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. ²² La vârsta de treizeci de ani, Serug a născut pe Nahor. ²³ După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi a născut fii şi fiice. ²⁴ La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, Nahor a născut pe Terah^(BW). ²⁵ După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani şi a născut fii şi fiice. ²⁶ La vârsta de şaptezeci de ani, Terah a născut pe Avram^(BX), pe Nahor şi pe Haran. ²⁷ Iată spiţa neamului lui Terah.

Terah a născut pe Avram, pe Nahor şi pe Haran. Haran a născut pe Lot. ²⁸ Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah, în ţara în care se născuse, în Ur, în Haldeea^[d]. ²⁹ Avram şi Nahor şi-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai^(BY) şi numele nevestei lui Nahor era Milca^(BZ), fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi Iscăi. ³⁰ Sarai era^(CA) stearpă; n-avea copii deloc. ³¹ Terah a luat^(CB) pe fiul său Avram şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noră-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur^(CC) din Haldeea, ca să meargă în ţara^(CD) Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo. ³² Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani, şi Terah a murit în Haran.