Geneza 29-30

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Iacov, la Laban

29 Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara^(A) celor ce locuiesc la Răsărit. ² S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii. ⁴ Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. ⁵ El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. ⁶ El le-a zis: „Este^(B) sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. ⁷ El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.” ⁸ Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.” ⁹ Pe când le vorbea el încă, vine Rahela^(C) cu oile tatălui său, căci ea le păzea. ¹⁰ Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit^(D) piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ Apoi Iacov a sărutat^(E) pe Rahela şi a început să plângă tare. ¹² Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl^(F) ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga^(G) de a spus tatălui său. ¹³ Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a^(H) alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. ¹⁴ Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat^(I), tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea şi Rahela

¹⁵ Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” ¹⁶ Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă. ¹⁸ Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi^(J) sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” ¹⁹ Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” ²⁰ Astfel, Iacov a slujit^(K) şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. ²¹ În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru^(L) la ea.” ²² Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ^(M). ²³ Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. ²⁴ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. ²⁵ A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” ²⁶ Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. ²⁷ Isprăveşte^(N) săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” ²⁸ Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. ²⁹ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. ³⁰ Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea^(O) mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban^(P) alţi şapte ani.

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea

³¹ Domnul a văzut^(Q) că Lea nu era iubită şi a făcut-o^(R) să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut^(S) mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” ³³ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). ³⁴ Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). ³⁵ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele^(T) Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.

Copiii lui Iacov

30 Când a văzut Rahela că nu face^(U) copii lui Iacov, a pizmuit^(V) pe soră-sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii ori^(W) mor!” ² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare^(X) în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” ³ Ea a zis: „Iată roaba mea Bilha^(Y); culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei^(Z) şi să am^(AA) şi eu copii prin ea.” ⁴ Şi i-a dat de^(AB) nevastă pe roaba ei Bilha, şi Iacov s-a culcat cu ea. ⁵ Bilha a rămas însărcinată şi a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Rahela a zis: „Mi-a făcut Dumnezeu dreptate^(AC) şi mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan (A judecat). ⁷ Bilha, roaba Rahelei, a rămas iar însărcinată şi a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Rahela a zis: „Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali^(AD) (Luptele lui Dumnezeu). ⁹ Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa şi a dat-o^(AE) lui Iacov de nevastă. ¹⁰ Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacov un fiu. ¹¹ „Cu noroc!” a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc). ¹² Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacov. ¹³ „Ce fericită sunt!” a zis Lea, „căci femeile mă vor numi^(AF) fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit). ¹⁴ Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci, Rahela a zis Leii: „Dă-mi^(AG), te rog, din mandragorele fiului tău.” ¹⁵ Ea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge^(AH) că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Ei bine! Poate să se culce cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorele fiului tău.” ¹⁶ Seara, pe când se întorcea Iacov de la câmp, Lea i-a ieşit înainte şi a zis: „La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacov al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea.” De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire). ¹⁹ Lea a rămas iarăşi însărcinată şi a născut un al şaselea fiu lui Iacov. ²⁰ Lea a zis: „Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon^(AI) (Locuinţă). ²¹ În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată). ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte^(AJ) de Rahela, a ascultat-o şi a făcut-o să aibă copii. ²³ Ea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „Mi-a luat Dumnezeu ocara^(AK)!” ²⁴ Şi i-a pus numele Iosif (Adaos), zicând: „Domnul^(AL) să-mi mai adauge un fiu!”

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă^(AM) să plec, ca să mă duc^(AN) acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit^(AO), şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” ²⁷ Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine^(AP) că Domnul m-a binecuvântat din^(AQ) pricina ta; ²⁸ hotărăşte-mi simbria^(AR) ta şi ţi-o voi da.” ²⁹ Iacov i-a răspuns: „Ştii^(AS) cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine, ³⁰ căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc^(AT) şi pentru casa mea?” ³¹ Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. ³² Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta^(AU) să fie simbria mea. ³³ Iată cum se va dovedi^(AV) cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei şi se va găsi la mine să fie socotit ca furat.” ³⁴ Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.” ³⁵ În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacov, şi Iacov păştea celelalte oi ale lui Laban. ³⁷ Iacov^(AW) a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca, atunci când vor veni să bea, să zămislească. ³⁹ Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi. ⁴⁰ Iacov despărţea mieii aceştia şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. ⁴² Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari, pentru Iacov. ⁴³ Omul acela s-a îmbogăţit^(AX) astfel din ce în ce mai mult; a avut multe^(AY) turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.