Faptele Apostolilor 17-19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pavel la Tesalonic

17 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. ² Pavel, după obiceiul său, a^(A) intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, ³ dovedind şi lămurind că^(B) Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul”. ⁴ Unii^(C) din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila^(D). ⁵ Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. ⁶ Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason^(E) şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia^(F) care au răscolit lumea au venit şi aici, ⁷ şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun^(G) că este un alt Împărat: Isus.” ⁸ Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, ⁹ care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

¹⁰ Fraţii^(H) au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. ¹¹ Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau^(I) Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. ¹² Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. ¹³ Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. ¹⁴ Atunci, fraţii au pornit îndată^(J) pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena. Cuvântarea

¹⁵ Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea^(K) să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. ¹⁶ Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se^(L) întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli. ¹⁷ În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. ¹⁸ Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini”. ¹⁹ Atunci, l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu? ²⁰ Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.” ²¹ Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. ²² Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi. ²³ Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. ²⁴ Dumnezeu^(M) care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul^(N) cerului şi al pământului şi nu^(O) locuieşte în temple făcute de mâini. ²⁵ El nu este slujit de mâini omeneşti, ca^(P) şi când ar avea trebuinţă de ceva, El^(Q), care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. ²⁶ El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare^(R) locuinţei lor, ²⁷ ca^(S) ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar^(T) că nu este departe de fiecare din noi. ²⁸ Căci în^(U) El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum^(V) au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… ²⁹ Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu^(W) trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. ³⁰ Dumnezeu nu ţine seama de vremurile^(X) de neştiinţă şi porunceşte, acum^(Y), tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, ³¹ pentru că a rânduit o zi în care va^(Z) judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin^(AA) faptul că L-a înviat din morţi…” ³² Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”. ³³ Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor. ³⁴ Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Pavel la Corint

18 După aceea, Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. ² Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila^(AB), de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. ³ Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi^(AC) lucrau – meseria lor era facerea corturilor. ⁴ Pavel^(AD) vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. ⁵ Dar când au venit^(AE) Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a^(AF) dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. ⁶ Fiindcă iudeii i se împotriveau^(AG) şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat^(AH) hainele şi le-a zis: „Sângele^(AI) vostru să cadă asupra capului vostru; eu^(AJ) sunt curat. De acum^(AK) încolo, mă voi duce la neamuri.” ⁷ Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. ⁸ Dar^(AL) Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. ⁹ Noaptea, Domnul^(AM) a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, ¹⁰ căci^(AN) Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” ¹¹ Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala iudeilor

¹² Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată ¹³ şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”. ¹⁴ Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor:

„Dacă^(AO) ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

¹⁵ Dar, dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” ¹⁶ Şi i-a alungat de la scaunul de judecată. ¹⁷ Atunci, au pus toţi mâna pe Sosten^(AP), fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel la Ierusalim şi Antiohia

¹⁸ Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila, după ce şi-a tuns^(AQ) capul în Chencrea^(AR), căci făcuse o juruinţă. ¹⁹ Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii, ²⁰ care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, ²¹ ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „Trebuie^(AS) numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă^(AT) va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi.” Şi a plecat din Efes. ²² S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.

A treia călătorie. Apolo

²³ După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei^(AU) şi Frigiei, întărind^(AV) pe toţi ucenicii. ²⁴ La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. ²⁵ El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat^(AW) şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea^(AX) decât botezul lui Ioan. ²⁶ A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. ²⁷ Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a^(AY) ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, ²⁸ căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea^(AZ) din Scripturi că Isus este Hristosul.

Ucenicii lui Ioan se fac creştini

19 Pe când era Apolo^(BA) în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici, a întâlnit pe câţiva ucenici ² şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am^(BB) auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”. ³ „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu^(BC) botezul lui Ioan”. ⁴ Atunci, Pavel a zis: „Ioan^(BD) a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”. ⁵ Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în^(BE) Numele Domnului Isus. ⁶ Când^(BF) şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau^(BG) în alte limbi şi proroceau. ⁷ Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

⁸ În urmă^(BH), Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la^(BI) Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. ⁹ Dar, fiindcă^(BJ) unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău^(BK) Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran. ¹⁰ Lucrul acesta^(BL) a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului. ¹¹ Şi Dumnezeu făcea^(BM) minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, ¹² până acolo^(BN) că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Exorciştii iudei

¹³ Nişte^(BO) exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au^(BP) încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!” ¹⁴ Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. ¹⁵ Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” ¹⁶ Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi din casa aceea. ¹⁷ Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi^(BQ) i-a apucat frica pe toţi, şi Numele Domnului Isus era proslăvit. ¹⁸ Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească^(BR) şi să spună ce făcuseră. ¹⁹ Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor; preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. ²⁰ Cu atâta^(BS) putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Răscoala argintarului Dimitrie

²¹ După ce^(BT) s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a^(BU) pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie^(BV) să văd şi Roma”. ²² A trimis în Macedonia pe doi din^(BW) ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast^(BX), iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. ²³ Pe vremea aceea^(BY), s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea^(BZ) Domnului. ²⁴ Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin^(CA) câştig cu ele. ²⁵ I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta ²⁶ şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu^(CB) sunt dumnezei. ²⁷ Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” ²⁸ Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” ²⁹ Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius^(CC) şi Aristarh^(CD), tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. ³⁰ Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. ³¹ Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. ³² Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. ³³ Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru^(CE) a făcut^(CF) semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. ³⁴ Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” ³⁵ Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? ³⁶ Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. ³⁷ Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. ³⁸ Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. ³⁹ Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. ⁴⁰ Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” ⁴¹ După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.