2 Corinteni 1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Urare

1 Pavel, apostol^(A) al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint şi^(B) către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia: ² Har^(C) şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mângâierile apostolului

³ Binecuvântat^(D) să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, ⁴ care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! ⁵ Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele^(E) lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. ⁶ Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe^(F) ca şi noi. ⁷ Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă^(G) aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. ⁸ În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul^(H) care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. ⁹ Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu^(I) în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii. ¹⁰ El^(J) ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. ¹¹ Voi înşivă ne veţi^(K) ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea^(L) făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturia cugetului apostolului

¹² Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume şi mai ales faţă de voi cu o sfinţenie şi curăţie^(M) de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu^(N) pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. ¹³ Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, ¹⁴ cum aţi şi cunoscut în parte, că^(O) noi suntem lauda voastră, după cum şi voi^(P) veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. ¹⁵ În această încredinţare voiam^(Q) să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un^(R) al doilea har. ¹⁶ Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi^(S) din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. ¹⁷ În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii^(T), ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? ¹⁸ Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da”, şi „Nu”. ¹⁹ Căci Fiul^(U) lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „Da” şi „Nu”, ci^(V) în El nu este decât „Da”. ²⁰ În adevăr^(W), făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. ²¹ Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a^(X) uns este Dumnezeu. ²² El ne-a^(Y) şi pecetluit şi ne-a^(Z) pus în inimă arvuna Duhului.

Pricina amânării venirii

²³ Iau^(AA) pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca^(AB) să vă cruţ. ²⁴ Nu doar că^(AC) am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră, căci staţi tari în^(AD) credinţă.

2 Am hotărât dar în mine să^(AE) nu mă întorc la voi cu întristare. ² Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? ³ Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să^(AF) n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt^(AG) încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. ⁴ V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu^(AH) ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

Iertarea celui pedepsit

⁵ Dacă^(AI) a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a^(AJ) întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. ⁶ Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de^(AK) cei mai mulţi; ⁷ aşa că acum^(AL) este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. ⁸ De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el, ⁹ căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi^(AM) ascultători în totul. ¹⁰ Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ¹¹ ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. ¹² Când am ajuns^(AN) la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă^(AO) în Domnul, ¹³ n-am^(AP) avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit, de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.

Slujba apostolului

¹⁴ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma^(AQ) cunoştinţei Lui. ¹⁵ În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre^(AR) cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre^(AS) cei ce sunt pe calea pierzării: ¹⁶ pentru aceştia^(AT), o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine^(AU) este de ajuns pentru aceste lucruri? ¹⁷ Căci noi nu stricăm^(AV) Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Destoinicia apostolului

3 Începem^(AW) noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole^(AX) de laudă către voi sau de la voi? ² Voi^(AY) sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. ³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă^(AZ) de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte^(BA) table de piatră, ci pe nişte^(BB) table care sunt inimi de carne. ⁴ Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. ⁵ Nu^(BC) că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia^(BD) noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, ⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori^(BE) ai unui legământ^(BF) nou, nu al slovei^(BG), ci al Duhului, căci slova^(BH) omoară, dar^(BI) Duhul dă viaţa.

Legământul cel nou şi cel vechi

⁷ Acum, dacă slujba^(BJ) aducătoare de moarte, scrisă^(BK) şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât^(BL) fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, ⁸ cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba^(BM) Duhului? ⁹ Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba^(BN) aducătoare de neprihănire? ¹⁰ Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! ¹² Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm^(BO) cu multă îndrăzneală ¹³ şi nu facem ca Moise care^(BP) îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător^(BQ). ¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte^(BR), căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. ¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. ¹⁶ Dar ori de câte ori^(BS) vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată^(BT). ¹⁷ Căci Domnul^(BU) este Duhul, şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. ¹⁸ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca^(BV) într-o oglindă, slava^(BW) Domnului şi suntem schimbaţi^(BX) în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.