Old/New Testament

Abia, împăratul lui Iuda

13 În^(A) al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. ² El a domnit trei ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Micaia^(B), fata lui Uriel, din Ghibea. Între Abia şi Ieroboam a fost război. ³ Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi, şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji. ⁴ De pe vârful muntelui Ţemaraim^(C), care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboame şi tot Israelul! ⁵ Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat^(D) pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ^(E) care nu se poate călca? ⁶ Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat^(F) şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său. ⁷ Nişte oameni^(G) de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească. ⁸ Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David, şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut^(H) Ieroboam ca dumnezei. ⁹ N-aţi^(I) îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine^(J) venea cu un viţel şi şapte berbeci ca să fie sfinţit se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu. ¹⁰ Dar, cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele. ¹¹ Noi aducem^(K) în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi-de-tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile^(L) pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem^(M) în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui, căci păzim poruncile Domnului, Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit. ¹² Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui^(N) sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare, ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi^(O) război împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!” ¹³ Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor. ¹⁴ Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe. ¹⁵ Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit^(P) pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda. ¹⁶ Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui. ¹⁷ Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel. ¹⁸ Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa pentru că se sprijiniseră^(Q) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ¹⁹ Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul^(R) cu satele lui. ²⁰ Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a^(S) lovit şi a^(T) murit. ²¹ Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete. ²² Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido^(U).

14 Abia a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Asa. Pe vremea lui, ţara a avut odihnă zece ani.

Asa, împăratul lui Iuda

² Asa^(V) a făcut ce este bine şi plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său. ³ A îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile^(W), a sfărâmat^(X) stâlpii idoleşti şi a tăiat^(Y) Astarteele. ⁴ A poruncit lui Iuda să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi să împlinească Legea şi poruncile. ⁵ A îndepărtat din toate cetăţile lui Iuda înălţimile şi stâlpii închinaţi soarelui. Şi împărăţia a avut pace sub el. ⁶ A zidit cetăţi întărite în Iuda, căci ţara a fost liniştită şi împotriva lui n-a fost război în anii aceia, pentru că Domnul i-a dat odihnă. ⁷ El a zis lui Iuda: „Să zidim aceste cetăţi şi să le înconjurăm cu ziduri, cu turnuri, cu porţi şi cu zăvoare; ţara este încă a noastră, căci am căutat pe Domnul, Dumnezeul nostru. L-am căutat, şi El ne-a dat odihnă de toate părţile.” Au zidit dar şi au izbutit. ⁸ Asa avea o oştire de trei sute de mii de oameni din Iuda, care purtau scut şi suliţă, şi două sute optzeci de mii din Beniamin, care purtau scut şi trăgeau cu arcul, toţi oameni viteji.

Asa biruieşte pe etiopieni

⁹ Zerah^(Z), Etiopianul, a ieşit împotriva lor cu o oştire de un milion de oameni şi trei sute de care şi a înaintat până la Mareşa^(AA). ¹⁰ Asa a mers înaintea lui şi s-au înşiruit de bătaie în valea Ţefata, lângă Mareşa. ¹¹ Asa^(AB) a chemat pe Domnul, Dumnezeul lui, şi a zis: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor^(AC) celui slab ca şi celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău^(AD) am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” ¹² Domnul a lovit^(AE) pe etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda, şi etiopienii au luat-o la fugă. ¹³ Asa şi poporul care era cu el i-au urmărit până la Gherar^(AF), şi etiopienii au căzut fără să-şi poată scăpa viaţa, căci au fost nimiciţi de Domnul şi de oştirea Lui. Asa şi poporul lui au făcut o pradă mare; ¹⁴ au bătut toate cetăţile din împrejurimile Gherarului, căci groaza^(AG) Domnului căzuse peste ele, şi au jefuit toate cetăţile a căror pradă era mare. ¹⁵ Au lovit şi corturile turmelor şi au luat cu ei o mare mulţime de oi şi de cămile. Apoi s-au întors la Ierusalim.

Maria Îi toarnă mir pe picioare

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde^(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ² Acolo, I-au^(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. ³ Maria^(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. ⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” ⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea^(D) punga, lua el ce se punea în ea. ⁷ Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. ⁸ Pe^(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” ⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe^(F) care-l înviase din morţi. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă^(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, ¹¹ căci^(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

¹² A doua zi^(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” ¹⁴ Isus a găsit^(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: ¹⁵ „Nu^(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. ¹⁶ Ucenicii Lui n-au^(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar^(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au^(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. ¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. ¹⁸ Şi^(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi^(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Isus vorbeşte de moartea Sa

²⁰ Nişte^(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic ²¹ s-au apropiat de Filip, care^(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. ²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. ²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A^(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele^(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵ Cine^(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde^(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.