Isus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi

²³ Isus străbătea toată Galileea, învăţând^(A) pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia^(B) Împărăţiei şi tămăduind^(C) orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. ²⁴ I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. ²⁵ După El au mers^(D) multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

5 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit^(E) pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. ² Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: ³ „Ferice^(F) de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ⁴ Ferice^(G) de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Ferice^(H) de cei blânzi, căci ei^(I) vor moşteni pământul! ⁶ Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci^(J) ei vor fi săturaţi! ⁷ Ferice de cei milostivi, căci^(K) ei vor avea parte de milă! ⁸ Ferice^(L) de cei cu inima curată, căci^(M) ei vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! ¹⁰ Ferice^(N) de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ¹¹ Ferice^(O) va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! ¹² Bucuraţi-vă^(P) şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa^(Q) au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea^(R) îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi^(S) sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi oamenii n-aprind^(T) lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei^(U) să vadă faptele voastre bune şi să slăvească^(V) pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Împlinirea Legii şi Prorocilor

¹⁷ Să^(W) nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci adevărat vă spun, câtă vreme^(X) nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. ¹⁹ Aşa că oricine^(Y) va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. ²⁰ Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece^(Z) neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Despre ucidere

²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(AA) nu ucizi; oricine^(AB) va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii’. ²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va^(AC) cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. ²³ Aşa că, dacă^(AD) îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi^(AE) darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. ²⁵ Caută^(AF) de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă^(AG) vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă. ²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Despre preacurvie şi despărţire

²⁷ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(AH) nu preacurveşti’. ²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită^(AI) la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. ²⁹ Dacă,^(AJ) deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l^(AK) şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³⁰ Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³¹ S-a zis iarăşi: ‘Oricine^(AL) îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire’. ³² Dar Eu vă spun că oricine^(AM) îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.

Despre jurământ

³³ Aţi mai auzit iarăşi că^(AN) s-a zis celor din vechime: ‘Să nu^(AO) juri strâmb; ci să^(AP) împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale’. ³⁴ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi^(AQ) nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul^(AR) de domnie al lui Dumnezeu; ³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea^(AS) marelui Împărat. ³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. ³⁷ Felul^(AT) vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi^(AU) pentru ochi şi dinte pentru dinte’. ³⁹ Dar Eu vă spun: Să^(AV) nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui^(AW) te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. ⁴⁰ Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. ⁴¹ Dacă te sileşte^(AX) cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. ⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu^(AY) întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. ⁴³ Aţi auzit că s-a zis: ‘Să^(AZ) iubeşti pe aproapele tău şi să^(BA) urăşti pe vrăjmaşul tău’. ⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi^(BB) pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc^(BC) şi vă prigonesc, ⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară^(BD) soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Dacă iubiţi^(BE) numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? ⁴⁷ Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? ⁴⁸ Voi fiţi^(BF) dar desăvârşiţi, după cum^(BG) şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Despre milostenie şi rugăciune

6 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. ² Tu, dar, când faci^(BH) milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ³ Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, ⁴ pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti^(BI). ⁵ Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ⁶ Ci tu, când te rogi, intră^(BJ) în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Tatăl nostru. Iertarea greşelilor

⁷ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi^(BK) aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora^(BL) li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. ⁸ Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. ⁹ Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl^(BM) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; ¹⁰ vie Împărăţia Ta; facă-se^(BN) voia Ta, precum^(BO) în cer şi pe pământ. ¹¹ Pâinea noastră^(BP) cea de toate zilele^[a] dă-ne-o nouă astăzi ¹² şi ne^(BQ) iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri^{[b] 13} şi^(BR) nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne^(BS) de cel rău. Căci^(BT) a Ta este împărăţia şi puterea, şi slava în veci. Amin!’ ¹⁴ Dacă^(BU) iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. ¹⁵ Dar, dacă nu^(BV) iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Despre post

¹⁶ Când postiţi^(BW), să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ¹⁷ Ci tu, când posteşti, unge-ţi^(BX) capul şi spală-ţi faţa, ¹⁸ ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile şi îngrijorările

¹⁹ Nu vă strângeţi^(BY) comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ²⁰ ci^(BZ) strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. ²¹ Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ²² Ochiul este lumina^(CA) trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; ²³ dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! ²⁴ Nimeni^(CB) nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu^(CC) puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. ²⁵ De aceea vă spun: Nu^(CD) vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? ²⁶ Uitaţi-vă^(CE) la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? ²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? ²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; ²⁹ totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. ³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? ³¹ Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’. ³² Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³³ Căutaţi^(CF) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³⁴ Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte

7 Nu^(CG) judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi^(CH) cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De^(CI) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴ Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? ⁵ Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁶ Să nu^(CJ) daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.

Stăruinţa în rugăciune

⁷ Cereţi^(CK), şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ⁸ Căci oricine^(CL) cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. ⁹ Cine^(CM) este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? ¹⁰ Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? ¹¹ Deci, dacă voi, care^(CN) sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! ¹² Tot ce^(CO) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta^(CP) sunt cuprinse Legea şi Prorocii.

Poarta cea strâmtă

¹³ Intraţi^(CQ) pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. ¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.

Prorocii mincinoşi

¹⁵ Păziţi-vă^(CR) de proroci mincinoşi. Ei^(CS) vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. ¹⁶ Îi veţi cunoaşte după^(CT) roadele lor. Culeg^(CU) oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ¹⁷ Tot aşa, orice^(CV) pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. ¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice^(CW) pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Casa zidită pe stâncă

²¹ Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne^(CX), Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am^(CY) prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ ²³ Atunci^(CZ), le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă^(DA) de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’. ²⁴ De aceea, pe oricine^(DB) aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. ²⁵ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” ²⁸ După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite^(DC) de învăţătura Lui; ²⁹ căci^(DD) El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

Vindecarea unui lepros

8 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. ² Şi^(DE) un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!”Îndată a fost curăţită lepra lui. ⁴ Apoi, Isus i-a zis: „Vezi^(DF) să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului şi adu darul, pe care l-a rânduit^(DG) Moise, ca mărturie pentru ei”.

Vindecarea robului unui sutaş

⁵ Pe când^(DH) intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga ⁶ şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” ⁷ Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” ⁸ „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu^(DI) sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi^(DJ) numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. ⁹ Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ¹⁰ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. ¹¹ Dar vă spun că vor veni mulţi^(DK) de la Răsărit şi de la Apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. ¹² Iar^(DL) fiii Împărăţiei vor^(DM) fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” ¹³ Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta”.Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi

¹⁴ Isus S-a dus apoi^(DN) în casa lui Petru şi a văzut pe soacra^(DO) acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. ¹⁵ S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească. ¹⁶ Seara^(DP), au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El^(DQ) a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”.

Cum să urmăm pe Isus

¹⁸ Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. ¹⁹ Atunci^(DR) s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge”. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. ²¹ Un^(DS) altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi^(DT) voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. ²² „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”.

Potolirea furtunii

²³ Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. ²⁴ Şi^(DU), deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. ²⁵ Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” ²⁶ El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat^(DV), a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Doi îndrăciţi sunt tămăduiţi

²⁸ Când^(DW) a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” ³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau. ³¹ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. ³² „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape. ³³ Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii. ³⁴ Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, cum L-au văzut, L-au^(DX) rugat să plece din ţinutul lor.

Vindecarea unui slăbănog

9 Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi^(DY) a venit în cetatea Sa. ² Şi^(DZ) iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut^(EA) credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” ³ Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!” ⁴ Isus, care le cunoştea^(EB) gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îţi sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ⁶ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” ⁷ Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă. ⁸ Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Matei

⁹ De acolo, Isus a mers^(EC) mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat şi a mers după El. ¹⁰ Pe^(ED) când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. ¹¹ Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii^(EE) şi cu păcătoşii^(EF)?” ¹² Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ¹³ Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă^(EG) voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci^(EH) pe cei păcătoşi.”

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

¹⁴ Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De^(EI) ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” ¹⁵ Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii^(EJ) câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci^(EK) vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea. ¹⁷ Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei

¹⁸ Pe când^(EL) le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia”. ¹⁹ Isus S-a sculat şi a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui. ²⁰ Şi^(EM) iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui. ²¹ Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui şi mă voi tămădui”. ²² Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa^(EN) ta te-a tămăduit”. Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. ²³ Când^(EO) a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii^(EP) şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind, ²⁴ le-a zis: „Daţi-vă la o parte^(EQ), căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El. ²⁵ Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat. ²⁶ Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi

²⁷ Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul^(ER) lui David!” ²⁸ După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. ²⁹ Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” ³⁰ Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi^(ES) să nu ştie nimeni”. ³¹ Dar^(ET) ei, cum au ieşit, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

Vindecarea unui mut îndrăcit

³² Pe^(EU) când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. ³³ După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!” ³⁴ Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El^(EV) dracii!”

Lui Isus Îi este milă de gloate

³⁵ Isus străbătea^(EW) toate cetăţile şi satele, învăţând^(EX) pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.