Iov 37-39
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
37 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
şi sare din locul ei.
2 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor
şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4 Apoi se aude un bubuit(A), tună cu glasul Lui măreţ,
şi nu mai opreşte fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri(B) mari pe care noi nu le înţelegem.
6 El zice zăpezii(C): ‘Cazi pe pământ!’
Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
7 Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toţi să se recunoască(D) de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se(E) trage într-o peşteră
şi se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine de la miazăzi
şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea(F) Lui, face gheaţa
şi micşorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi
şi-i risipeşte scânteietori;
12 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea(G) a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia(H)
cu care loveşte pământul(I)
sau ca un semn al(J) dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Priveşte(K) liniştit minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înţelegi(L) tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui ştiinţă este(M) desăvârşită?
17 Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele
când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
18 Poţi tu să întinzi(N) cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
21 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor,
dar va trece un vânt şi-l va curăţi.
22 De la miazănoapte ne vine aurora
şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge(O),
căci este mare în(P) tărie,
dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă(Q) de El;
El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred(R) înţelepţi.”
Răspunsul Domnului
38 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul(S) furtunii şi a zis:
2 „Cine(T) este cel ce Îmi întunecă planurile
prin cuvântări(U) fără pricepere?
3 Încinge-ţi mijlocul(V) ca un viteaz,
ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4 Unde(W) erai tu când am întemeiat pământul?
Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii?
Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?
Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie
şi când toţi(X) fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine(Y) a închis marea cu porţi
când s-a aruncat din pântecele mamei ei;
9 când i-am făcut haină din nori
şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar(Z)
şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe;
aici să ţi se oprească(AA) mândria valurilor tale’?
12 De când eşti, ai poruncit(AB) tu dimineţii?
Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului
şi să scuture pe cei răi(AC) de pe el?
14 Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete
şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina(AD) lor
şi braţul(AE) care se ridică să fie zdrobit?
16 Ai pătruns tu până la izvoarele(AF) mării?
Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17 Ţi s-au deschis porţile(AG) morţii?
Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului?
Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii?
Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor
şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21 Ştii, căci atunci erai născut
şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai ajuns tu până la cămările(AH) zăpezii?
Ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care(AI) le păstrez pentru vremurile de strâmtorare,
pentru zilele de război şi de bătălie?
24 Pe ce cale se împarte lumina?
Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine a deschis(AJ) un loc de scurgere ploii
şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26 pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori,
pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27 pentru ca să adape(AK) locurile pustii şi uscate
şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28 Are ploaia(AL) tată?
Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din al cui sân iese gheaţa
şi cine naşte promoroaca(AM) cerului,
30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră
şi faţa adâncului să(AN) se întărească?
31 Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei(AO)
sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului
şi tu cârmuieşti Ursa-Mare cu puii ei?
33 Cunoşti tu legile(AP) cerului?
Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34 Îţi înalţi tu glasul până la nori,
ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35 Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece?
Îţi zic ele: ‘Iată-ne!’?
36 Cine(AQ) a pus înţelepciunea în negura norilor
sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune
şi să verse burdufurile cerurilor,
38 pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39 Tu(AR) izgoneşti prada pentru leoaică
şi tu potoleşti foamea puilor de lei
40 când stau ghemuiţi în vizuina lor,
când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului(AS) hrana,
când puii lui strigă spre Dumnezeu,
când umblă rătăciţi şi flămânzi?
39 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice(AT) când fată?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
şi cunoşti tu vremea când nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii
şi scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod;
pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
6 I-am dat(AU) ca locuinţă pustiul
şi pământul sărac ca locaş.
7 El râde de zarva cetăţilor
şi n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
8 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana
şi umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic(AV) să fie în slujba ta?
Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 Te laşi tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struţului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle
şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră(AW) cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune(AX)
şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se scoală şi porneşte,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Tu dai putere calului
şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21 Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui,
se aruncă(AY) asupra celor înarmaţi;
22 îşi bate joc de frică, nu se teme
şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el,
suliţa şi lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’.
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul
şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi aşază cuibul(AZ) pe înălţimi?
28 El locuieşte în stânci,
acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29 De acolo descoperă el prada
şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele
şi, acolo unde sunt hoituri(BA), acolo-i şi vulturul.”
Iov 37-39
Nouă Traducere În Limba Română
37 În faţa acestor lucruri, inima îmi tremură
şi saltă din locul ei.
2 Ascultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său
şi bubuitul care iese din gura Sa!
3 Îşi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg
şi-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreţ.
Când I se aude glasul,
El nu opreşte fulgerele.
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit;
El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7 El îl opreşte pe orice om din lucrul lui,
pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui[a].
8 Atunci animalele se duc la adăpostul lor
şi rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa
şi frigul din vânturile cele năprasnice.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheaţa
şi îngheaţă apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăştie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se mişcă după călăuzirea Lui
şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.
13 El aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni
sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea[b].
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[c] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[d].“
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[e] strigau de bucurie?
8 Cine a închis marea cu porţi,
când a ţâşnit din pântece,
9 când i-am făcut îmbrăcăminte din nori
şi am înfăşat-o în întuneric gros,
10 când i-am pus hotare,
zăvoare şi porţi,
11 când i-am zis: «Până aici să vii, să nu treci mai departe,
aici să se oprească mândria valurilor tale!»?
12 Ai poruncit tu vreodată dimineţii
sau ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să prindă pământul de margini
şi să-i scuture pe cei răi de pe el?
14 Pământul ia forma lutului sub o pecete;
înfăţisarea lui este ca cea a unei haine.
15 Lumina este luată de la cei răi
şi braţul lor cel ridicat este zdrobit.
16 Ai fost tu la izvoarele mării
sau te-ai plimbat[f] tu prin adâncurile ei?
17 Ţi-au fost arătate porţile morţii
sau ai văzut tu porţile umbrei morţii[g]?
18 Pricepi tu cât de larg este pământul?
Vorbeşte dacă ştii toate aceste lucruri.
19 Unde este calea către locuinţa luminii
şi unde este locuinţa întunericului?
20 Poţi să le duci tu la hotarul lor
şi cunoşti tu căile către casa lor?
21 Cu siguranţă, ar trebui să ştii, căci doar erai deja născut!
Şi numărul zilelor tale este mare!
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii
sau ai văzut tu cămările grindinei,
23 pe care Eu le-am păstrat pentru vreme de necaz,
pentru ziua de luptă şi de război?
24 Unde este calea către locul de unde iese fulgerul[h]?
De unde este împrăştiat vântul de răsărit pe pământ?
25 Cine deschide o cale pentru ploaie
şi o cărare pentru trăsnet,
26 ca să ude pământul nelocuit,
deşertul în care nu trăieşte nimeni,
27 ca să adape pământul pustiit
şi să facă să încolţească iarba?
28 Are ploaia tată?
Sau cine dă naştere picăturilor de rouă?
29 Din care pântece iese gheaţa
şi cine naşte bruma cerului
30 când apele se fac tari ca piatra
şi când îngheaţă faţa adâncului?
31 Poţi tu lega lanţul Pleiadelor[i]
sau poţi să dezlegi frânghiile Orionului?
32 Poţi face să răsară constelaţiile[j] la vremea lor
sau poţi să călăuzeşti Ursul cu puii săi?
33 Cunoşti tu legile cerului?
Poţi hotărî stăpânirea Lui[k] asupra pământului?
34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
şi a dat pricepere minţii[l]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
când puii lui strigă către Dumnezeu
şi rătăcesc din lipsă de hrană?
39 Ştii tu când nasc caprele de munte?
Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate,
ştii tu vremea când trebuie să nască?
3 Ele se pleacă şi-şi fată puii
şi durerile lor se sfârşesc.
4 Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie;
se duc şi nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat pustia drept casă,
ţinutul sărat[m] drept locuinţă.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munţii pentru păşune
şi caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă,
va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce
şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
13 Aripile struţului bat cu bucurie,
deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ,
le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge
şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui,
nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune,
nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge,
râde de cal şi de călăreţul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea
şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic;
nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el,
lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul
şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa,
pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“
Footnotes
- Iov 37:7 Sau: să recunoască că sunt lucrarea Lui
- Iov 37:13 Vezi nota de la 10:12
- Iov 37:19 Sau: Suntem prea neştiutori / ignoranţi ca să
- Iov 37:24 Sensul în ebraică al acestui vers este nesigur; sau: de El, / iar El îi nesocoteşte pe cei cu inima înţeleaptă, expresia cei cu inima înţeleaptă fiind înţeleasă în sens peiorativ
- Iov 38:7 TM; LXX: îngerii
- Iov 38:16 Sau: ai cercetat
- Iov 38:17 Sau: întunericului
- Iov 38:24 Ebr.: de unde se împarte (distribuie) lumina
- Iov 38:31 Sau: stălucitoarele Pleiade
- Iov 38:32 Ebr.: Mazarot; termenul se poate referi atât la constelaţii (probabil cele 12 constelaţii ale zodiacului) cât şi la stele sau planete; sensul este nesigur
- Iov 38:33 Sau: lor
- Iov 38:36 Sau: Cine a oferit înţelepciune ibisului / şi cine a dat pricepere cocoşului?
- Iov 39:6 Sau: ţinutul fără vegetaţie
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.