Old/New Testament
Vestirea lui Elisei
7 Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mâine(A), la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.’ ” 2 Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns(B) omului lui Dumnezeu: „Chiar(C) dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” 3 La intrarea(D) porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? 4 Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete şi vom muri şi, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” 5 Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Şi, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. 6 Domnul făcuse să se audă(E) în tabăra sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor(F) şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” 7 Şi s-au sculat(G) şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. 8 Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. 9 Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului!” 10 Au plecat şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra sirienilor şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.” 11 Străjerii de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. 12 Împăratul s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare şi şi-au zis: ‘Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.’ ” 13 Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte – şi să trimitem să vedem ce se petrece.” 14 Au luat două care cu caii lor şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi!” 15 S-au dus după ei până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors şi au spus împăratului. 16 Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după(H) cuvântul Domnului. 17 Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul(I) pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se pogorâse împăratul la el. 18 Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două(J) măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de floare de făină cu un siclu.” 19 Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” 20 În adevăr, aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor şi a murit.
Sunamita e ajutată de Elisei
8 Elisei a zis femeii pe al cărei(K) fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete(L) de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.” 2 Femeia s-a sculat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara filistenilor. 3 După şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. 4 Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi(M), slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” 5 Şi, pe când istorisea împăratului cum înviase(N) pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” 6 Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!”
Hazael, împărat al Siriei
7 Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” 8 Împăratul a zis lui Hazael:(O) „Ia cu tine(P) un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă(Q) prin el pe Domnul şi zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” 9 Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” 10 Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va(R) muri.” 11 Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat ţintă la el multă veme, apoi a(S) plâns. 12 Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul(T) pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii(U) lor şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” 13 Hazael a zis: „Dar ce este robul tău(V), câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: „Domnul(W) mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” 14 Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” 15 A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.
Domnia lui Ioram
16 În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram(X), fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. 17 Avea treizeci şi doi(Y) de ani când s-a făcut împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. 18 El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată(Z) a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. 19 Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa(AA) pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. 20 Pe vremea sa, Edom(AB) s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi au pus(AC) un împărat peste ei. 21 Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. 22 Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna(AD) s-a răsculat tot în acelaşi timp. 23 Celelalte fapte ale lui Ioram şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? 24 Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia(AE).
Ahazia
25 În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 26 Ahazia(AF) avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. 27 El a umblat(AG) în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. 28 El a mers cu Ioram(AH), fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi sirienii au rănit pe Ioram. 29 Împăratul Ioram s-a întors(AI) să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia(AJ), fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.
Împăraţii lui Israel şi Iuda, ucişi de Iehu
9 Prorocul Elisei a chemat pe unul din fiii(AK) prorocilor şi i-a zis: „Încinge-ţi(AL) mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn şi du-te(AM) la Ramot în Galaad. 2 Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi(AN) şi să-l aduci într-o odaie, deoparte. 3 Să iei(AO) sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui şi să zici: ‘Aşa(AP) zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel!»’ Apoi să deschizi uşa şi să fugi fără să te opreşti.” 4 Tânărul, slujitorul prorocului, a plecat în Ramot din Galaad. 5 Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.” 6 Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului. 7 Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei(AQ) sângele robilor Mei, prorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului. 8 Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici(AR) pe oricine ţine(AS) de Ahab, fie rob(AT), fie slobod în Israel, 9 şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam(AU), fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa(AV), fiul lui Ahia. 10 Câinii vor mânca pe Izabela(AW) în ogorul din Izreel şi nu va fi cine s-o îngroape’.” Apoi tânărul a deschis uşa şi a fugit. 11 Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul(AX) acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.” 12 Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicând: ‘Aşa zice Domnul: «Te ung împărat al lui Israel»’.” 13 Îndată şi-au luat, fiecare(AY), hainele şi le-au pus sub Iehu, pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă şi au zis: „Iehu este împărat!” 14 Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. 15 Dar împăratul Ioram(AZ) se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.” 16 Şi Iehu s-a suit în carul lui şi a plecat la Izreel, căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia(BA), împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă. 17 Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ şi trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.” 18 Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de ştire şi a zis: „Solul s-a dus până la ei şi nu se mai întoarce.” 19 Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei şi a zis: „Aşa zice împăratul: ‘Veniţi cu pace?’ ” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” 20 Caraula a dat de ştire şi a zis: „S-a dus până la ei şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun.” 21 Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Şi au pus caii la car. Ioram(BB), împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu şi l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. 22 Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela şi mulţimea vrăjitoriilor ei!” 23 Ioram a sucit frânele şi a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” 24 Dar Iehu a pus mâna pe arc şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car. 25 Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ţi aminte că, atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul(BC) a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: 26 ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul(BD) acesta’, zice Domnul! Ia-l dar şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” 27 Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!” Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido(BE) şi a murit acolo. 28 Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. 29 Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela, aruncată de pe fereastră
30 Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele(BF), şi-a împodobit capul şi se uita pe fereastră. 31 Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace(BG), noule Zimri, ucigaşul stăpânului său?” 32 El a ridicat faţa spre fereastră şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. 33 El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34 Apoi a intrat, a mâncat şi a băut şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea şi îngropaţi-o, căci este fată(BH) de împărat.” 35 S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor. 36 S-au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel(BI) carnea Izabelei, 37 şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul(BJ) pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’ ”
Întruparea Cuvântului
1 La început era(A) Cuvântul, şi Cuvântul era cu(B) Dumnezeu, şi(C) Cuvântul era Dumnezeu(D). 2 El(E) era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4 În El(F) era viaţa, şi(G) viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina(H) luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. 6 A(I) venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7 El(J) a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9 Lumina(K) aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume(L). 10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai(M) Săi, şi ai Săi nu L-au primit. 12 Dar tuturor(N) celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi(O) nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14 Şi(P) Cuvântul S-a făcut trup(Q) şi a(R) locuit printre noi, plin de har(S) şi de adevăr. Şi noi am(T) privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 15 Ioan(U) a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce(V) vine după mine este înaintea mea, pentru că(W) era înainte de mine’. 16 Şi noi toţi am primit din plinătatea(X) Lui şi har după har; 17 căci Legea(Y) a fost dată prin Moise, dar harul(Z) şi adevărul(AA) au venit prin Isus Hristos. 18 Nimeni(AB) n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul(AC) Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”
Mărturia lui Ioan Botezătorul
19 Iată mărturisirea(AD) făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” 20 El a mărturisit(AE) şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. 21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie(AF)?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul(AG)?” Şi el a răspuns: „Nu!” 22 Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” 23 „Eu”, a zis(AH) el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a(AI) zis prorocul Isaia”. 24 Trimişii erau din partea fariseilor. 25 Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” 26 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu(AJ) botez cu apă, dar(AK) în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. 27 El(AL) este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.” 28 Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara(AM)[a], dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.