a zis: „Blestemat să fie Canaan; să fie cel mai de jos dintre sclavi pentru fraţii săi.“

Noe a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan să-i fie sclav.

Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet; el să locuiască în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie sclav.“

El a luat-o pe soţia sa, Sarai, şi pe nepotul său Lot, toate bunurile pe care ei le-au adunat şi sclavii pe care i-au dobândit în Haran, au plecat spre Canaan şi au ajuns acolo.

Faraon l-a tratat bine pe Avram datorită ei şi i-a dat oi, boi, măgari, măgăriţe, sclavi, sclave şi cămile.

Când Avram a auzit că nepotul său fusese luat prizonier, i-a chemat la luptă pe cei trei sute optsprezece sclavi pregătiţi, născuţi în gospodăria sa, şi a pornit în urmărire până la Dan.

Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.

Agar şi Ismael

Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă, pe care o chema Agar,

aşa că i-a spus lui Avram: „Domnul m-a oprit să am copii. Intră, te rog, la sclava mea; poate voi primi copii prin ea.“ Avram a ascultat-o pe Sarai.

Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în Canaan, soţia sa, Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar, sclava sa, şi i-a dat-o soţului ei, Avram, ca să-i fie soţie.

Atunci Sarai i-a spus lui Avram: – Fie ca răul care mi se face să cadă peste tine! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Domnul să judece între mine şi tine!

Avram i-a răspuns lui Sarai: – Sclava ta este sub autoritatea ta; trateaz-o aşa cum crezi că este bine! Sarai a asuprit-o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea.

şi a întrebat-o: – Agar, sclava lui Sarai, de unde vii şi unde mergi? – Fug de stăpâna mea, Sarai, a răspuns ea.

Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui.

Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii,

şi i-a spus lui Avraam: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, pentru că fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu Isaac!“

Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului şi a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îţi spune, pentru că prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.

Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face şi pe el un neam, pentru că şi el este urmaşul tău.“

El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: – Pune-ţi mâna sub coapsa mea

– Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis: – Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

– Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el.

Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului.