Romani 10:14-11:12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Lucrul acesta a fost vestit

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵ Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât^(A) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ¹⁶ Dar nu^(B) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^(C), cine a crezut propovăduirea noastră?” ¹⁷ Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^(D) tot pământul şi^(E) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. ¹⁹ Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^(F) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam^(G) fără pricepere”. ²⁰ Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^(H) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. ²¹ Pe când, despre Israel zice: „Toată^(I) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.

Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi^(J) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^(K) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^(L), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^(M) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot aşa^(N), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. ⁶ Şi dacă^(O) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^(P) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^(Q) le-a dat un duh de adormire, ochi^(R) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Şi David zice: „Masa lor să^(S) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^(T) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

Înştiinţarea neamurilor

¹¹ Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin^(U) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; ¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?