Psalmi 119:81-96

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁸¹ Îmi tânjeşte^(A) sufletul după mântuirea Ta:
nădăjduiesc în făgăduinţa^(B) Ta.
⁸² Mi se topesc^(C) ochii după făgăduinţa Ta
şi zic: „Când mă vei mângâia?”
⁸³ Căci am ajuns^(D) ca un burduf pus în fum,
totuşi nu uit orânduirile Tale.
⁸⁴ Care^(E) este numărul zilelor robului Tău?
Când^(F) vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
⁸⁵ Nişte îngâmfaţi^(G) sapă gropi înaintea mea;
nu lucrează după Legea Ta.
⁸⁶ Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie;
ei mă prigonesc^(H) fără^(I) temei: ajută-mă!
⁸⁷ Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească,
dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
⁸⁸ Înviorează-mă^(J) după bunătatea Ta,
ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
⁸⁹ Cuvântul Tău, Doamne,
dăinuieşte în^(K) veci în ceruri.
⁹⁰ Credincioşia Ta ţine din neam în neam;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare.
⁹¹ După legile^(L) Tale stă în picioare totul astăzi,
căci toate lucrurile Îţi sunt supuse.
⁹² Dacă n-ar fi fost Legea^(M) Ta desfătarea mea,
aş fi pierit în ticăloşia mea.
⁹³ Niciodată nu voi uita poruncile Tale,
căci prin ele mă înviorezi.
⁹⁴ Al Tău sunt: mântuieşte-mă,
căci caut poruncile Tale.
⁹⁵ Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă,
dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
⁹⁶ Văd că tot^(N) ce este desăvârşit are margini,
poruncile Tale însă sunt fără margini.