Judecatori 2:10-3:31

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Judecătorii

¹⁰ Tot neamul acela de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt neam de oameni, care nu cunoştea^(A) pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel. ¹¹ Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au slujit Baalilor. ¹² Au^(B) părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese din ţara Egiptului, şi au mers^(C) după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat^(D) înaintea lor şi au mâniat pe Domnul. ¹³ Au părăsit pe Domnul şi au slujit^(E) lui Baal şi Astarteelor. ¹⁴ Domnul S-a aprins de mânie^(F) împotriva lui Israel. El i-a dat^(G) în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut^(H) în mâinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut^(I) împotrivi vrăjmaşilor lor. ¹⁵ Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor, ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi cum le^(J) jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. ¹⁶ Domnul^(K) a ridicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. ¹⁷ Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit^(L) cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor şi n-au ascultat de poruncile Domnului, ca şi ei. ¹⁸ Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul^(M) şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului^(N) I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau. ¹⁹ Dar, după moartea^(O) judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinţii lor, ducându-se după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, şi stăruiau în această purtare şi împietrire. ²⁰ Atunci, Domnul S-a aprins de^(P) mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul^(Q) Meu pe care-l poruncisem părinţilor lor şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, ²¹ nu voi mai izgoni^(R) dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit. ²² Astfel, prin ele^(S), voi pune pe Israel la încercare^(T), ca să ştiu dacă vor căuta sau nu să urmeze calea Domnului, cum au căutat părinţii lor.” ²³ Şi Domnul a lăsat în pace pe popoarele acelea pe care nu le dăduse în mâinile lui Iosua şi nu S-a grăbit să le izgonească.

Slujirea israeliţilor la idoli

3 Iată neamurile^(U) pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. ² El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. ³ Neamurile acestea erau cei^(V) cinci domnitori ai filistenilor, toţi canaaniţii, sidoniţii şi heviţii care locuiau în muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. ⁴ Neamurile^(W) acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinţilor lor prin Moise. ⁵ Şi copiii^(X) lui Israel au locuit în mijlocul canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor; ⁶ au luat^(Y) de neveste pe fetele lor şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor şi au slujit dumnezeilor lor.

Otniel

⁷ Copiii^(Z) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit^(AA) Baalilor şi idolilor^(AB). ⁸ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut^(AC) în mâinile lui Cuşan-Rişeataim^(AD), împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim. ⁹ Copiii lui Israel au strigat^(AE) către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor^(AF), care i-a izbăvit: pe Otniel^(AG), fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. ¹⁰ Duhul^(AH) Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim. ¹¹ Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

¹² Copiii^(AI) lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului, şi Domnul a întărit pe Eglon^(AJ), împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. ¹³ Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi pe amaleciţi^(AK) şi a pornit. A bătut pe Israel şi a luat cetatea finicilor^(AL). ¹⁴ Şi copiii lui Israel au fost supuşi^(AM) optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁵ Copiii lui Israel au^(AN) strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. ¹⁶ Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. ¹⁷ A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. ¹⁸ Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. ¹⁹ El însuşi s-a întors^(AO) de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: „Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Şi toţi cei ce erau lângă el au ieşit afară. ²⁰ Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară şi a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. ²¹ Atunci, Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă şi i-a împlântat-o în pântece. ²² Chiar şi mânerul a intrat după fier, şi grăsimea s-a strâns în jurul fierului, căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup, aşa cum o înfipsese. ²³ Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile de la odaia de sus după el şi a tras zăvorul. ²⁴ După ce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s-au uitat şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, îşi acoperă picioarele în odaia de vară.” ²⁵ Au aşteptat multă vreme şi, fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat şi iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. ²⁶ Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării şi a scăpat în Seira. ²⁷ Cum a ajuns, a sunat^(AP) din trâmbiţă în muntele^(AQ) lui Efraim. Copiii lui Israel s-au pogorât cu el din munte şi el s-a pus în fruntea lor. ²⁸ El le-a zis: „Veniţi după mine, căci Domnul^(AR) a dat în mâinile voastre pe vrăjmaşii voştri moabiţi.” Ei s-au pogorât după el, au pus stăpânire pe vadurile^(AS) Iordanului, în faţa Moabului, şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. ²⁹ Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat unul. ³⁰ În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Şi ţara^(AT) a avut odihnă optzeci de ani.

Şamgar

³¹ După el, a urmat Şamgar^(AU), fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre filisteni cu un otig^(AV) de plug. Şi el a fost un izbăvitor^(AW) al lui Israel^(AX).