Ieremia 42:1-44:23

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Împotriva lui Ieremia

42 Toate căpeteniile oştilor, Iohanan^(A), fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat ² şi au zis prorocului Ieremia: „Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte^(B) pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi^(C), dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. ³ Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul^(D) pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!” ⁴ Prorocul Ieremia le-a zis: „Am auzit! Iată că mă voi ruga Domnului, Dumnezeului vostru, după cererea voastră, şi vă voi face cunoscut, fără să vă ascund^(E) ceva, tot^(F) ce vă va răspunde Domnul!” ⁵ Atunci, ei au zis lui Ieremia: „Domnul^(G) să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul, Dumnezeul tău, să ne spui! ⁶ Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, la care te trimitem, ca să fim fericiţi^(H) ascultând de glasul Domnului, Dumnezeului nostru!” ⁷ După zece zile, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia. ⁸ Şi Ieremia a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toate căpeteniile oştilor care erau cu el şi pe tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, ⁹ şi le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la care m-aţi trimis să-I aduc înainte rugăciunile voastre: ¹⁰ ‘Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, vă voi face să propăşiţi^(I) în ea, şi nu vă voi nimici; vă voi sădi, şi nu vă voi smulge, căci Îmi^(J) pare rău de răul pe care vi l-am făcut! ¹¹ Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care vă este frică; nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci^(K) Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă scot din mâna lui. ¹² Îi voi insufla milă^(L) de voi, şi se va îndura de voi şi vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. ¹³ Dar, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi dacă veţi zice^(M): «Nu vrem să rămânem în ţara aceasta, ¹⁴ nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiţei, nici nu vom duce lipsă de pâine şi acolo vom locui!», ¹⁵ atunci, ascultaţi Cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă^(N) vă veţi îndrepta^(O) faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo, ¹⁶ sabia de care^(P) vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, şi veţi muri acolo. ¹⁷ Toţi cei ce îşi vor îndrepta faţa să meargă în Egipt ca să locuiască pentru o vreme acolo vor muri^(Q) de sabie, de foamete sau de ciumă; niciunul^(R) nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirile pe care le voi aduce peste ei!’ ¹⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum s-au vărsat^(S) mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem^(T) şi de ocară şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!’ ¹⁹ Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: ‘Nu^(U) vă duceţi în Egipt!’ Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. ²⁰ Căci vă înşelaţi singuri dacă m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: ‘Mijloceşte^(V) pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!’ ²¹ Eu v-am spus astăzi, dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun. ²² De aceea să ştiţi că veţi^(W) muri de sabie, de foamete sau de ciumă în locul unde voiţi să vă duceţi să locuiţi!”

Ieremia, târât în Egipt

43 Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul, Dumnezeul lor, să le spună, ² Azaria^(X), fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngâmfaţi au zis lui Ieremia: „Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: ‘Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!’ ³ Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile haldeenilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!” ⁴ Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor şi tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în ţara lui Iuda. ⁵ Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor au luat^(Y) pe toate rămăşiţele lui Iuda, care, din împrăştiate cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda, ⁶ şi anume pe bărbaţii, femeile, copiii, fiicele^(Z) împăratului şi pe toate^(AA) sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, precum şi pe prorocul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neriia. ⁷ Au plecat dar în ţara Egiptului, căci n-au ascultat de porunca Domnului, şi au ajuns până la Tahpanes^(AB).

Prorocie asupra cuceririi Egiptului

⁸ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia, la Tahpanes, astfel: ⁹ „Ia în mână nişte pietre mari şi ascunde-le în faţa iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes. ¹⁰ Şi spune iudeilor: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi trimite să aducă pe robul Meu^(AC) Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi voi pune scaunul lui de domnie peste aceste pietre pe care le-am ascuns şi îşi va întinde covorul peste ele. ¹¹ El^(AD) va veni şi va lovi ţara Egiptului: va omorî pe cei sortiţi^(AE) să moară, va duce în robie pe cei sortiţi robiei şi va ucide cu sabia pe cei sortiţi la sabie! ¹² Voi pune foc caselor dumnezeilor^(AF) Egiptului; Nebucadneţar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu ţara Egiptului cum se înveleşte păstorul cu haina lui şi va ieşi în pace din ea. ¹³ Va sfărâma stâlpii din Bet-Şemeş, din ţara Egiptului, şi va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului»’.”

Mustrarea iudeilor în Egipt

44 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului, la Migdol^(AG), la Tahpanes^(AH), la Nof^(AI) şi în ţara Patros: ² „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât nişte dărâmături^(AJ) şi nimeni nu mai locuieşte în ele ³ din pricina răutăţii cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze^(AK) şi să slujească^(AL) altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri. ⁴ V-am^(AM) trimis întruna pe toţi slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: «Nu faceţi aceste urâciuni, pe care le urăsc.» ⁵ Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei. ⁶ De aceea s-a vărsat^(AN) urgia Mea şi a izbucnit mânia Mea şi în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, care nu mai sunt decât nişte dărâmături şi un pustiu, cum se vede astăzi.’ ⁷ Acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceţi voi singuri un rău^(AO) atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci şi să nu mai rămână nicio rămăşiţă din voi? ⁸ Pentru ce Mă mâniaţi^(AP) voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi o pricină de blestem^(AQ) şi de ocară printre toate neamurile pământului? ⁹ Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile împăraţilor lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile nevestelor voastre săvârşite în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? ¹⁰ Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică^(AR), nu urmează Legea Mea şi poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.’ ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, Îmi întorc^(AS) Faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc pe tot Iuda. ¹² Voi lua rămăşiţele lui Iuda care şi-au îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme; toţi vor fi nimiciţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi^(AT) de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete şi vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem^(AU) şi de ocară. ¹³ Voi pedepsi^(AV) astfel pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă. ¹⁴ Nu va rămâne şi nu va scăpa niciunul din rămăşiţele lui Iuda, care au venit să locuiască pentru o vreme în ţara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăşi să se aşeze; nu se vor mai întoarce^(AW) decât vreo câţiva, care vor scăpa!’ ” ¹⁵ Toţi bărbaţii care ştiau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia: ¹⁶ „Nu^(AX) te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. ¹⁷ Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră^(AY), şi anume să aducem tămâie împărătesei^(AZ) cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiţi şi nu treceam prin nicio nenorocire! ¹⁸ Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete… ¹⁹ De altfel, când^(BA) aducem tămâie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul şi-i aducem jertfe de băutură?” ²⁰ Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta: ²¹ „Nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi căpeteniile voastre, şi poporul din ţară? ²² Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta din pricina răutăţii faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, şi de aceea ţara voastră a ajuns o paragină, un pustiu^(BB), o pricină de blestem, cum vedeţi^(BC) astăzi. ²³ Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului şi n-aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea^(BD) vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.”