Isaia 25:1-28:13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

25 „Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te^(A) voi înălţa! Laud Numele Tău, căci^(B) ai făcut lucruri minunate; planurile^(C) Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie. ² Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) într-un^(D) morman de pietre, cetăţuia cea tare într-o grămadă de dărâmături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită şi niciodată nu va mai fi zidită. ³ De aceea Te slăvesc^(E) popoarele puternice şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine. ⁴ Căci Tu ai fost un loc^(F) de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid. ⁵ Cum domoleşti căldura într-un pământ arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este înăduşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost înăduşite cântările de biruinţă ale asupritorilor.” ⁶ Domnul^(G) oştirilor pregăteşte tuturor^(H) popoarelor, pe muntele acesta^(I), un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. ⁷ Şi, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea^(J) care înfăşoară toate neamurile; ⁸ nimiceşte^(K) moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge^(L) lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. ⁹ În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere^(M) că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum să ne veselim^(N) şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! ¹⁰ Căci mâna Domnului se odihneşte pe muntele acesta, dar Moabul este călcat în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. ¹¹ În mijlocul acestei băltoace, el îşi întinde mâinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate, dar Domnul îi doboară mândria şi face de nimica dibăcia mâinilor lui. ¹² El surpă, prăbuşeşte întăriturile înalte^(O) ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la pământ, în ţărână.”

26 În ziua^(P) aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea^(Q) ca ziduri şi întăritură. ² Deschideţi^(R) porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios. ³ Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. ⁴ Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci^(S) Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. ⁵ El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălţimi, El a plecat cetatea^(T) îngâmfată; a doborât-o la pământ şi a aruncat-o în ţărână. ⁶ Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi. ⁷ Calea^(U) dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului. ⁸ De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea^(V) judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta. ⁹ Sufletul^(W) meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea. ¹⁰ Dacă^(X) ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara^(Y) în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului. ¹¹ Doamne, mâna Ta este puternică: ei^(Z) n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi. ¹² Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi. ¹³ Doamne, Dumnezeul nostru, alţi^(AA) stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine şi numai Numele Tău îl chemăm. ¹⁴ Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre şi nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters pomenirea. ¹⁵ Înmulţeşte poporul, Doamne! Înmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă înapoi toate hotarele ţării. ¹⁶ Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare^(AB); au început să se roage când i-ai pedepsit. ¹⁷ Cum se zvârcoleşte o femeie însărcinată^(AC) gata să nască şi cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi departe de Faţa Ta, Doamne! ¹⁸ Am zămislit, am simţit dureri şi, când să naştem, am născut vânt: ţara nu este mântuită şi locuitorii^(AD) ei nu sunt născuţi. ¹⁹ Să învie dar morţii^(AE) Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă^(AF) şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” ²⁰ „Du-te, poporul meu, intră^(AG) în odaia ta şi încuie uşa după tine; ascunde-te^(AH) câteva clipe, până va trece mânia! ²¹ Căci iată, Domnul iese^(AI) din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile.

27 În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare Leviatanul^(AJ), Babilonul, şarpele fugar (Asur), şi Leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul^(AK) de lângă mare (Egiptul). ² În ziua aceea, cântaţi o cântare^(AL) asupra viei celei^(AM) mai alese: ³ ‘Eu^(AN), Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte, ca să n-o vatăme nimeni. ⁴ N-am nicio mânie. Dar, dacă voi găsi mărăcini^(AO) şi spini, voi merge la luptă împotriva lor şi-i voi arde pe toţi, ⁵ afară numai dacă vor căuta^(AP) ocrotirea Mea, vor face^(AQ) pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine’.” ⁶ În vremurile viitoare, Iacov va^(AR) prinde rădăcină, Israel va înflori şi va odrăsli, şi va umple lumea cu roadele lui. ⁷ L-a lovit oare Domnul cum a lovit pe cei ce-l loveau? L-a ucis El cum a ucis pe cei ce-l ucideau? ⁸ Cu măsură^(AS) l-ai pedepsit în robie, luându-l^(AT) cu suflarea năpraznică a vântului de răsărit. ⁹ Astfel, nelegiuirea lui Iacov a fost ispăşită, şi iată rodul iertării păcatului lui: Domnul a făcut toate pietrele altarelor ca nişte pietre de var prefăcute în ţărână; idolii Astarteei şi stâlpii Soarelui nu se vor mai ridica. ¹⁰ Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. În^(AU) ea paşte viţelul, în ea se culcă şi-i mănâncă ramurile. ¹¹ Când i se usucă ramurile, sunt rupte; vin femeile să le ardă. Căci acesta era un popor fără^(AV) pricepere, de aceea Cel^(AW) ce l-a făcut n-a avut milă de el şi Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. ¹² În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Râului până la pârâul Egiptului, iar voi veţi fi strânşi unul câte unul, copii ai lui Israel! ¹³ În^(AX) ziua aceea, se^(AY) va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim.

28 Vai^(AZ) de cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea^(BA) podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! ² Iată că vine de la Domnul un om tare şi puternic, ca^(BB) o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari şuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. ³ Va fi călcată în picioare cununa^(BC) îngâmfată a beţivilor lui Efraim; ⁴ şi floarea veştejită, care este strălucirea^(BD) podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor şi pe care abia o iei în mână şi îndată o şi înghiţi. ⁵ În ziua aceea, Domnul oştirilor va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului ⁶ sau un duh de dreptate pentru cel ce şade pe scaunul de judecată şi o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaş înapoi până la porţile lui. ⁷ Dar şi ei se^(BE) clatină de vin şi băuturile tari îi ameţesc; preoţi^(BF) şi proroci sunt îmbătaţi de băuturi tari, sunt stăpâniţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. ⁸ Toate mesele sunt pline de vărsături murdare şi nu mai este niciun loc curat. ⁹ Ei zic: „Pe^(BG) cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă? ¹⁰ Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” ¹¹ Ei bine! Prin nişte oameni cu buze^(BH) bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. ¹² El îi zicea: „Iată odihna! Lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, ¹³ şi pentru ei, Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi.