Ezechiel 1:1-3:15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la^(A) râul Chebar, s-au deschis^(B) cerurile şi am avut vedenii^(C) dumnezeieşti. ² În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei^(D) împăratului Ioiachin –, ³ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în ţara haldeenilor, lângă râul Chebar, şi acolo a venit mâna^(E) Domnului peste el. ⁴ M-am uitat şi iată că au venit de la miazănoapte^(F) un vânt^(G) năpraznic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. ⁵ Tot în mijloc^(H), se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare^(I) avea o asemănare^(J) omenească. ⁶ Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. ⁷ Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau^(K) ca nişte aramă lustruită. ⁸ Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini^(L) de om şi toate patru aveau feţe şi aripi. ⁹ Aripile^(M) lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau^(N), nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. ¹⁰ Cât despre chipul^(O) feţelor lor era aşa: înainte, toate^(P) aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau^(Q) câte o faţă de leu; la stânga lor^(R), toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o^(S) faţă de vultur. ¹¹ Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două^(T) le acopereau trupurile. ¹² Fiecare^(U) mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna^(V) duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se^(W) întorceau în nicio parte. ¹³ În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau, şi ceva ca nişte făclii^(X) umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere. ¹⁴ Făpturile vii însă, când alergau^(Y) şi se întorceau, erau ca fulgerul^(Z). ¹⁵ Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată^(AA) la fiecare din cele patru feţe ale lor. ¹⁶ Înfăţişarea^(AB) acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de hrisolit^(AC) şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. ¹⁷ Când mergeau^(AD), alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor. ¹⁸ Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare şi, pe obezile lor, cele patru roţi erau pline cu ochi^(AE) de jur împrejur. ¹⁹ Când mergeau^(AF) făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele şi, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile. ²⁰ Unde^(AG) le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci^(AH) duhul făpturilor vii era în roţi. ²¹ Când^(AI) mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi. ²² Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere^(AJ) a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea în aer sus, peste capetele lor. ²³ Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. ²⁴ Când^(AK) umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca^(AL) vâjâitul unor ape mari şi ca glasul^(AM) Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. ²⁵ Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos. ²⁶ Deasupra^(AN) cerului care era peste capetele lor, era ceva ca^(AO) o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. ²⁷ Am^(AP) mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită, ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc şi, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. ²⁸ Ca înfăţişarea curcubeului^(AQ), care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel^(AR) era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am^(AS) căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

2 El mi-a zis: „Fiul omului, stai^(AT) în picioare şi-ţi voi vorbi!” ² Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat^(AU) duh în mine şi m-a făcut să stau pe picioare, şi am ascultat la Cel ce-mi vorbea. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor^(AV) au păcătuit împotriva Mea până în ziua de azi. ⁴ Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi^(AW) şi cu inima împietrită. Tu să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!’ ⁵ Fie^(AX) că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti^(AY) totuşi că în mijlocul lor este un proroc. ⁶ Tu, fiu al omului, să nu te^(AZ) temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor şi, măcar că ei sunt nişte mărăcini^(BA) şi spini lângă tine şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme^(BB) de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt^(BC) o casă de îndărătnici. ⁷ Ci să le spui^(BD) cuvintele Mele, fie^(BE) că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt nişte îndărătnici! ⁸ Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă^(BF) ce-ţi voi da!” ⁹ M-am uitat şi iată că o mână era întinsă^(BG) spre mine şi ţinea o carte în chip^(BH) de sul. ¹⁰ A desfăşurat-o înaintea mea şi era scrisă şi pe dinăuntru, şi pe dinafară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.

3 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă^(BI) sulul acesta şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!” ² Am deschis gura şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. ³ El mi-a zis: „Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!” L-am mâncat^(BJ), şi în gura mea a fost dulce ca mierea^(BK). ⁴ El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! ⁵ Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. ⁶ Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit^(BL), dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta! ⁷ Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că^(BM) nu vrea să M-asculte, căci^(BN) toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. ⁸ Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. ⁹ Îţi voi face fruntea ca un diamant^(BO), mai aspră decât stânca. Nu te teme^(BP) şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” ¹⁰ El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! ¹¹ Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău, vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Aşa^(BQ) vorbeşte Domnul Dumnezeu!’ ” ¹² Şi Duhul m-a^(BR) răpit şi am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. ¹³ Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ. ¹⁴ Când m-a răpit^(BS) Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios şi mâna^(BT) Domnului apăsa tare peste mine. ¹⁵ Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul^(BU) unde se aflau, şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile.