Daniel 1:1-2:23

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Daniel la Babilon

1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit^(A) împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. ² Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte^(B) din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear^(C), în casa dumnezeului său, le-a pus^(D) în casa vistieriei dumnezeului său. ³ Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, ⁴ nişte tineri fără^(E) vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune^(F) în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeenilor. ⁵ Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba^(G) împăratului. ⁶ Printre ei erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. ⁷ Căpetenia^(H) famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel^(I) i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego. ⁸ Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele^(J) alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. ⁹ Dumnezeu a făcut^(K) ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. ¹⁰ Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului”. ¹¹ Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria: ¹² „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; ¹³ să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” ¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile. ¹⁵ După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. ¹⁶ Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi. ¹⁷ Dumnezeu a dat^(L) acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere^(M) pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput^(N) în toate vedeniile şi în toate visele. ¹⁸ La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar. ¹⁹ Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba^(O) împăratului. ²⁰ În toate^(P) lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. ²¹ Aşa a dus-o^(Q) Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.

Visul lui Nebucadneţar

2 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era^(R) tulburat şi i-a pierit somnul^(S). ² Împăratul^(T) a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. ³ Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.” ⁴ Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate^(U)! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tâlcuirea lui!” ⁵ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veţi face cunoscute visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi^(V) bucăţi şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. ⁶ Dar^(W), dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!” ⁷ Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!” ⁸ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. ⁹ Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi^(X) soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tâlcuiţi!” ¹⁰ Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! ¹¹ Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei^(Y), a căror locuinţă nu este printre muritori!” ¹² La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului. ¹³ Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui ca să-i piardă. ¹⁴ Atunci, Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului. ¹⁵ A luat cuvântul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. ¹⁶ Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. ¹⁷ Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, ¹⁸ rugându-i să ceară^(Z) îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. ¹⁹ După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie^(AA) în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. ²⁰ Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat^(AB) să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui^(AC) sunt înţelepciunea şi puterea. ²¹ El schimbă vremurile^(AD) şi împrejurările; El răstoarnă^(AE) şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune^(AF) înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! ²² El descoperă^(AG) ce este adânc şi ascuns; El ştie^(AH) ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina^(AI). ²³ Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut^(AJ) noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!”