Luca 1:26-2:40
Nouă Traducere În Limba Română
Anunţarea naşterii lui Isus
26 În luna a şasea,[a] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:
– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[b]
29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.
30 Îngerul i-a zis:
– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[c]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[d] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[e] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!
34 Maria l-a întrebat pe înger:
– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Îngerul i-a răspuns:
– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[f] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[g] Dumnezeu.
38 Maria a zis:
– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!
Şi îngerul a plecat de la ea.
Maria în vizită la Elisabeta
39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:
„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“
Cântecul[h] Mariei
46 Maria a zis:
„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47 şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50 Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[i] prin braţul Lui;
i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
lui Avraam şi seminţei[j] lui, în veci!“
56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.
Naşterea lui Ioan Botezătorul
57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[k] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.
Cântecul[l] lui Zaharia
67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[m]
în casa[n] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
în toate zilele noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[o] a Dumnezeului nostru,
în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
şi în umbra morţii,
ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“
80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.
Naşterea lui Isus
2 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar[p] Augustus[q] să se înscrie[r] toată lumea[s]. 2 Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce[t] în Siria[u] era guvernator Quirinius[v]. 3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4 Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,[w] pentru că era din casa şi spiţa lui David, 5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. 7 Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.
Vestea bună adusă păstorilor
8 În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. 9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. 10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos[x], Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“
13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:
14 „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi[y]
şi pace pe pământ,
între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“
15 După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ 16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. 17 Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. 18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. 19 Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. 20 Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.
21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,[z] I-au pus numele Isus[aa], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.
Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana
22 Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,[ab] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, 23 aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,[ac] să fie pus deoparte pentru Domnul“,[ad] 24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“[ae]
25 Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea[af] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. 27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l[ag] pe robul Tău în pace,
după cuvântul Tău,
30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor
32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie,
iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“
33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.
34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:
„Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Şi o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“
36 Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei 37 şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani[ah]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. 38 A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.
39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Copilul creştea, se întărea[ai] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.
Footnotes
- Luca 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei (vs. 24, 36)
- Luca 1:28 Cele mai importante mss nu conţin această propoziţie, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
- Luca 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
- Luca 1:32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
- Luca 1:33 Sau: Israel
- Luca 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi sfânt şi va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi numit sfânt,
- Luca 1:37 Unele mss conţin pentru
- Luca 1:46 Cântecul este cunoscut sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamăreşte
- Luca 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
- Luca 1:55 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Luca 1:59 Vezi Lev. 12:3
- Luca 1:67 Cântecul este cunoscut sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat
- Luca 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
- Luca 1:69 Sau: dintre urmaşii
- Luca 1:78 Lit.: îndurării duioase
- Luca 2:1 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.)
- Luca 2:1 C. Iulius Caesar Octavianus, primul împărat roman (27-14 î.Cr.)
- Luca 2:1 Recensământ ce se făcea în vederea recrutării şi a impozitării
- Luca 2:1 Din teritoriile stăpânite de romani
- Luca 2:2 Sau: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când
- Luca 2:2 Provincie romană, care includea şi o parte din Canaan şi Asia Mică
- Luca 2:2 Sursele istorice indică drept dată a primului recensământ din vremea lui Quirinius anul 6 d.Cr., o dată care nu se potriveşte cu data naşterii lui Isus Cristos, în vremea lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.). Posibil ca textul să facă referire la un alt recensământ dintre cele decretate de Augustus (putem traduce şi cu: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când …). Descoperirea unui mss incomplet face posibilă varianta că Quirinius a guvernat Siria de două ori, prima oară probabil în timpul naşterii lui Isus, 6-4 î.Cr., şi a doua oară între 6-9 d.Cr.
- Luca 2:4 O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 11,5 km sud-vest de Ierusalim
- Luca 2:11 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte
- Luca 2:14 Acest imn este cunoscut sub numele de Gloria in Excelsis Deo, traducerea în latină a primului vers
- Luca 2:21 Vezi Lev. 12:3
- Luca 2:21 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
- Luca 2:22 Vezi Lev. 12:1-4
- Luca 2:23 Lit.: Orice băiat, care deschide [primul] pântecele, un ebraism care se referă la întâiul născut
- Luca 2:23 Vezi Exod. 13:2, 12
- Luca 2:24 Vezi Lev. 12:8
- Luca 2:25 Sau : Mângâierea, adică Cristos / Mesia (vezi nota de la 2:11)
- Luca 2:29 Lit.: Acum, Stăpâne, Tu îl eliberezi. Imnul acesta este cunoscut sub numele de Nunc Dimitis, care în latină înseamnă Acum, eliberează
- Luca 2:37 Sau: ca văduvă, timp de optzeci şi patru de ani
- Luca 2:40 Unele mss adaugă: în Duhul, probabil pe baza lui 1:80
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.