⁷ În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahaşveroş, au aruncat „Purul“, adică sorţul, înaintea lui Haman, pentru o zi şi pentru o lună, şi a căzut pe^[a] luna a douăsprezecea, adică luna Adar^[b].

⁸ Atunci Haman i-a zis împăratului Ahaşveroş:

– Există un anumit popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăţiei tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor şi nu împlineşte legile împăratului. Nu se cade ca împăratul să le dea pace! ⁹ Dacă împăratul încuviinţează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi cântări zece mii de talanţi^[c] de argint în mâinile slujbaşilor ca să fie puşi în vistieria împăratului.

¹⁰ Împăratul şi-a scos inelul de pe deget şi i l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul iudeilor. ¹¹ Împăratul i-a zis lui Haman:

– Poţi să-ţi păstrezi argintul! Iar în privinţa poporului, fă cu ei ce crezi tu de cuviinţă!

¹² Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puşi peste fiecare provincie şi conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei şi fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahaşveroş şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. ¹³ Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului şi aveau în vedere atât nimicirea, uciderea şi stârpirea tuturor iudeilor, tineri şi bătrâni, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât şi prădarea bunurilor lor.