A opta viziune: cele patru care

Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut patru care ieşind dintre doi munţi; erau nişte munţi de bronz. La primul car erau nişte cai roşii, la al doilea car erau cai negri, la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau nişte cai tărcaţi, toţi cai puternici[a].

L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

– Ce înseamnă acestea, stăpânul meu?

Îngerul mi-a răspuns:

– Acestea sunt cele patru vânturi[b] ale cerurilor, care ies de unde le era locul, de lângă Stăpânul întregului pământ.

Caii cei negri au pornit înspre ţinutul din nord, cei albi au pornit după ei[c], iar cei tărcaţi au pornit înspre ţinutul din sud. Când caii cei puternici au ieşit, erau dornici să meargă să străbată pământul. Îngerul le-a zis: «Duceţi-vă şi străbateţi pământul!» Şi ei l-au străbătut.

Apoi el m-a strigat şi mi-a vorbit astfel:

– Priveşte, cei care se îndreaptă spre ţinutul din nord vor face ca Duhul[d] Meu să se odihnească în acel ţinut!“

Read full chapter

Footnotes

  1. Zaharia 6:3 Sau: tărcaţi şi suri; şi în v. 7
  2. Zaharia 6:5 Sau: duhuri
  3. Zaharia 6:6 Sau: înspre apus
  4. Zaharia 6:8 Sau: duhul; sau: vor aduce pacea Mea în acel ţinut, în sensul că mânia (lit.: duhul; vezi Ecl. 10:4, unde acelaşi cuvânt a fost tradus cu mânie) lui Dumnezeu se va odihni în acel ţinut