¹⁰ Iubiţi-vă unii pe alţii cu^(A) o dragoste frăţească. În cinste^(B), fiecare să dea întâietate altuia.

⁹ Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi^(A) nevoie să vă scriem, căci voi singuri^(B) aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să^(C) vă iubiţi unii pe alţii,

²² Deci^(A), ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste^(B) de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima,

¹⁷ Cinstiţi^(A) pe toţi oamenii; iubiţi^(B) pe fraţi; temeţi-vă^(C) de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!

⁸ Încolo, toţi^(A) să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii^(B), miloşi^(C), smeriţi.

⁸ Mai^(A) presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci^(B) dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

⁷ cu evlavia, dragostea de fraţi^(A); cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

¹¹ Căci vestirea, pe care aţi auzit-o de la început este aceasta^(A): să ne iubim^(B) unii pe alţii;

⁷ Preaiubiţilor^(A), să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

²⁰ Dacă^(A) zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe^(B) care nu-L vede? ²¹ Şi aceasta este porunca^(C) pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.