² Le mărturisesc că^(A) ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, ³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu^(B), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi^(C) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. ⁴ Căci Hristos^(D) este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. ⁵ În adevăr, Moise scrie că omul^(E) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. ⁶ Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să^(F) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) ⁷ sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” ⁸ Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^(G) de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. ⁹ Dacă^(H) mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. ¹⁰ Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, ¹¹ după cum zice Scriptura: „Oricine^(I) crede în el nu va fi dat de ruşine”. ¹² În adevăr, nu^(J) este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi^(K) Domn, care^(L) este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. ¹³ Fiindcă^(M) oricine va chema Numele^(N) Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

¹⁴ Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵ Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât^(O) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” ¹⁶ Dar nu^(P) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^(Q), cine a crezut propovăduirea noastră?” ¹⁷ Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^(R) tot pământul şi^(S) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. ¹⁹ Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^(T) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam^(U) fără pricepere”. ²⁰ Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^(V) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. ²¹ Pe când, despre Israel zice: „Toată^(W) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.