Psalmii 18
Nouă Traducere În Limba Română
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
20 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului
şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
22 Toate judecăţile Lui sunt înaintea mea
şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23 Am fost integru înaintea Lui
şi m-am păzit de nelegiuire.
24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25 Cu cel credincios Tu Te arăţi credincios,
cu cel drept Tu Te arăţi drept,
26 cu cel integru Tu Te arăţi integru,
dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.
27 Tu mântuieşti poporul smerit,
dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.
28 Tu îmi aprinzi candela, Doamne!
Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor!
Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită,
cuvintele[c] Domnului sunt încercate;
El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.
31 Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie
şi mi-a făcut desăvârşită calea.
33 El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor
şi m-a aşezat pe înălţimi.
34 Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină,
ajutorul[d] Tău mă face mare.
36 Tu-mi lărgeşti calea sub paşii mei,
ca să nu-mi alunece picioarele[e].
37 Îmi urmăresc duşmanii şi-i ajung;
nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38 Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea
şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte;
strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului;
îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului,
mă pui drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.
44 Fiii străinului dau înapoi în faţa mea;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc
şi ies tremurând din fortăreţele lor.
46 Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
48 Cel Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei.
Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei
şi mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne,
şi voi cânta laudă Numelui Tău!
50 El dă mari izbăviri regelui Său
şi arată îndurare unsului Său,
lui David şi seminţei[f] lui în veac.
Footnotes
- Psalmii 18:2 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic; prin urmare, sintagma cornul mântuirii mele ar putea fi tradusă şi cu mântuitorul meu puternic
- Psalmii 18:13 Cele mai multe mss TM; câteva mss TM, LXX (vezi şi 2 Sam. 22:14) nu conţin: grindină şi cărbuni aprinşi
- Psalmii 18:30 Lit.: cuvântul, fie cu sensul de poruncă, fie cu sensul de promisiune; este tradus ca plural pentru a-l deosebi de Cuvântul (dabar) Domnului
- Psalmii 18:35 Lit.: răspunsul Tău (la rugăciunile mele)
- Psalmii 18:36 Lit.: gleznele
- Psalmii 18:50 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic
Psalmi 18
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Psalmul 18
Către mai-marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc(A) din inimă, Doamne, tăria mea!
2 Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund(B),
scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul(C)!”
şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morţii(D)
şi mă îngroziseră râurile pieirii;
5 mă înfăşuraseră legăturile mormântului
şi mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
şi am strigat către Dumnezeul meu:
din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul,
şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7 Atunci s-a zguduit(E) pământul şi s-a cutremurat,
temeliile munţilor s-au mişcat
şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Din nările Lui se ridica fum
şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
9 A plecat(F) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10 Călărea(G) pe un heruvim şi zbura,
venea plutind(H) pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui(I), împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
12 Din strălucirea(J) care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.
13 Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul(K)
cu grindină şi cărbuni de foc.
14 A aruncat(L) săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.
15 Atunci s-a văzut albia(M) apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16 El Şi-a întins mâna(N) de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine.
18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19 El m-a scos la loc larg(O)
şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.
20 Domnul mi-a făcut(P) după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele,
21 căci am păzit căile Domnului,
şi n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
23 Am fost fără vină faţă de El
şi m-am păzit de fărădelegea mea.
24 De aceea(Q), Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25 Cu cel bun,(R) Tu Te arăţi bun,
cu omul neprihănit, Te arăţi neprihănit;
26 cu cel curat, Te arăţi curat
şi cu cel stricat,(S) Te porţi după stricăciunea lui.
27 Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte,
şi smereşti privirile(T) trufaşe.
28 Da, Tu aprinzi(U) lumina mea.
Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite(V),
Cuvântul Domnului este încercat(W):
El este un scut pentru(X) toţi cei ce aleargă la El.
31 Căci(Y) cine este Dumnezeu, afară de Domnul,
şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
32 Dumnezeu mă încinge(Z) cu putere
şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor(AA)
şi mă aşază pe înălţimile(AB) mele,[a]
34 El îmi deprinde(AC) mâinile la luptă,
aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
şi îndurarea Ta mă face mare.
36 Tu lărgeşti drumul sub paşii mei
şi nu-mi alunecă gleznele(AD).
37 Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung
şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38 Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă
şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea,
şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul(AE), dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul(AF) de pe uliţe.
43 Tu mă scapi(AG) din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea(AH) neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoşteam(AI), îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului(AJ) mă linguşesc(AK).
45 Fiilor străinului li se moaie inima de mine
şi ies tremurând din cetăţuile lor.
46 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune(AL) popoarele
48 şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi(AM) mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49 De aceea(AN), Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50 El dă mari izbăviri(AO) împăratului Său
şi dă îndurare unsului Său:
lui David şi seminţei lui, pe vecie(AP).
Footnotes
- Psalmi 18:33 Cetăţuile de pe munţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
