¹² Fierarul ia o matriţă
    cu care lucrează în cărbunii aprinşi;
o modelează cu lovituri de ciocan
    şi o forjează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile,
    iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
¹³ Tâmplarul măsoară cu o linie,
    însemnează măsura cu un stilet,
apoi finisează lemnul cu o rindea
    şi îl măsoară cu compasul;
îi dă formă de om,
    om în toată splendoarea lui,
        şi apoi îl pune într-o casă.
¹⁴ Taie cedri
    sau îşi alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii
    sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
¹⁵ Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc.
    Cu o parte din el se încălzeşte,
        aprinde un foc şi coace pâine.
Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină,
    modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
¹⁶ Jumătate din el îl pune pe foc;
    îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură.
De asemenea, se încălzeşte şi zice:
    «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
¹⁷ Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol.
    Se prosternă înaintea lui şi i se închină;
i se roagă zicându-i:
    «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»
¹⁸ Ei nu cunosc, nici nu înţeleg,
    căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea,
        iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
¹⁹ Nici unul nu stă să cugete;
    nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică:
«Jumătate l-am pus pe foc;
    pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
        mi-am prăjit carne şi am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
    Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»
²⁰ El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit.
    Nu se poate salva singur,
        nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»