Psalmi 9-11

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,
voi istorisi toate minunile Lui.
² Voi face din Tine bucuria^(A) şi veselia mea,
voi cânta Numele tău, Dumnezeule^(B) Preaînalt,
³ pentru că vrăjmaşii mei dau înapoi,
se clatină şi pier dinaintea Ta.
⁴ Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea
şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
⁵ Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău,
le ştergi^(C) numele pentru totdeauna şi pe vecie.
⁶ S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice!
Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
⁷ Ei s-au dus, dar Domnul^(D) împărăţeşte în veac
şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
⁸ El judecă lumea^(E) cu dreptate,
judecă popoarele cu nepărtinire.
⁹ Domnul^(F) este scăparea celui asuprit,
scăpare la vreme de necaz.
¹⁰ Cei ce cunosc^(G) Numele Tău se încred în Tine,
căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
¹¹ Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion,
vestiţi^(H) printre popoare isprăvile Lui!
¹² Căci El răzbună^(I) sângele vărsat
şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.
¹³ Ai milă de mine, Doamne!
Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei
şi ridică-mă din porţile morţii,
¹⁴ ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului
şi să mă bucur^(J) de mântuirea Ta.
¹⁵ Neamurile^(K) cad în groapa pe care au făcut-o
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
¹⁶ Domnul Se arată^(L), face dreptate
şi prinde pe cel rău în lucrul mâinilor lui. (Joc de instrumente^(M). Oprire)
¹⁷ Cei răi se întorc la Locuinţa morţilor:
toate neamurile^(N) care uită pe Dumnezeu.
¹⁸ Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie^(O),
nădejdea^(P) celor sărmani nu piere pe vecie.
¹⁹ Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul;
neamurile să fie judecate înaintea Ta!
²⁰ Aruncă groaza în ei, Doamne,
ca să ştie popoarele că nu sunt decât oameni!

¹ Pentru ce stai aşa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
² Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi
şi ei cad^(Q) jertfă curselor urzite de el.
³ Căci cel rău se făleşte^(R) cu pofta lui,
iar răpitorul^(S) batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
⁴ Cel rău zice cu trufie: „Nu^(T) pedepseşte Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile^(U) lui.
⁵ Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecăţile^(V) Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
şi suflă cu dispreţ^(W) împotriva tuturor potrivnicilor lui.
⁶ El zice^(X) în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci^(Y) sunt scutit de nenorocire!”
⁷ Gura^(Z) îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri
şi sub limbă^(AA) are răutate şi fărădelege^(AB).
⁸ Stă la pândă lângă sate
şi ucide pe cel nevinovat în locuri^(AC) dosnice;
ochii lui pândesc^(AD) pe cel nenorocit.
⁹ Stă^(AE) la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină;
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde şi-l trage în laţul lui;
¹⁰ se îndoaie, se pleacă
şi-i cad săracii în gheare!
¹¹ El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Îşi ascunde^(AF) Faţa şi în veac nu va vedea!”
¹² Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică^(AG) mâna!
Nu uita pe cei nenorociţi!
¹³ Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
¹⁴ Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă^(AH) cel nenorocit
şi Tu vii în ajutor orfanului^(AI).
¹⁵ Zdrobeşte^(AJ) braţul celui rău,
pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
¹⁶ Domnul^(AK) este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din ţara Lui.
¹⁷ Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întăreşti^(AL) inima, Îţi pleci urechea spre ei,
¹⁸ ca să faci^(AM) dreptate orfanului şi celui asuprit
şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

¹ La Domnul^(AN) găsesc scăpare! Cum^(AO) puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?”
² Căci iată că cei răi^(AP) încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata^(AQ) pe coardă,
ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
³ Şi când se surpă^(AR) temeliile,
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
⁴ Domnul^(AS) este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul^(AT) de domnie în ceruri.
Ochii^(AU) Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
⁵ Domnul încearcă^(AV) pe cel neprihănit,
dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
⁶ Peste cei răi plouă^(AW) cărbuni, foc şi pucioasă:
un vânt dogoritor^(AX), iată paharul de care au ei parte.
⁷ Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea^(AY),
şi cei neprihăniţi privesc Faţa^(AZ) Lui.