Psalmi 57-59

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Ai milă^(A) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la^(B) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până^(C) vor trece nenorocirile.
² Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care^(D) lucrează pentru mine.
³ El^(E) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă^(F) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va^(G) trimite bunătatea şi credincioşia.
⁴ Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai^(H) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă^(I) este o sabie ascuţită.
⁵ Înalţă-Te^(J) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
⁶ Ei^(K) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
⁷ Inima mea este tare^(L), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
⁸ Trezeşte-te, suflete^(M)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
⁹ Te voi lăuda^(N) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
¹⁰ Căci^(O) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
¹¹ Înalţă-Te^(P) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!

¹ Oare tăcând faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
² Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară puneţi în cumpănă^(Q) silnicia mâinilor voastre.
³ Cei răi sunt stricaţi încă din^(R) pântecele mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
⁴ Au o otravă^(S) ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide^(T) surde, care îşi astupă urechea,
⁵ care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
⁶ Dumnezeule, zdrobeşte-le^(U) dinţii din gură!
Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
⁷ Să se risipească^(V) întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
⁸ Să piară ca un melc care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca^(W) stârpitura unei femei!
⁹ Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îl^(X) va lua vârtejul.
¹⁰ Cel^(Y) fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele^(Z) în sângele celor răi.
¹¹ Şi^(AA) atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă^(AB) pe pământ!”

¹ Dumnezeule, scapă-mă^(AC) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
² Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
³ Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la^(AD) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără^(AE) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
⁴ Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te^(AF), ieşi inaintea mea şi priveşte!
⁵ Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
⁶ Se^(AG) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
⁷ Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii^(AH);
căci zic: „Cine^(AI) aude?”
⁸ Dar Tu^(AJ), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
⁹ Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci^(AK) Dumnezeu este scăparea mea.
¹⁰ Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese^(AL) înainte,
Dumnezeu^(AM) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
¹¹ Nu-i^(AN) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
¹² Gura lor păcătuieşte la fiecare^(AO) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
¹³ Nimiceşte-i^(AP) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i^(AQ) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
¹⁴ Se^(AR) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
¹⁵ Umblă^(AS) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
¹⁶ Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
¹⁷ O, Tăria^(AT) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci^(AU) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.