Add parallel Print Page Options

Psalmul 32

Un psalm al lui David. O cântare

Ferice de cel cu fărădelegea iertată(A)
şi de cel cu păcatul acoperit!
Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă(B) Domnul nelegiuirea
şi în(C) duhul căruia nu este viclenie!
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
Căci zi şi noapte mâna(D) Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis(E): „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!”
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
De(F) aceea, orice om evlavios să se roage(G) Ţie la vreme potrivită!
Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
Tu(H) eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,
Tu mă înconjuri cu cântări(I) de izbăvire.
„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Nu(J) fiţi ca un cal sau ca un catâr fără(K) pricepere,
pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine.
10 De multe(L) dureri are parte cel rău,
dar cel ce(M) se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă(N) în Domnul şi veseliţi-vă!
Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!