Psalmi 27-29

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Domnul este lumina^(A) şi mântuirea^(B) mea.
De cine să mă tem?
Domnul^(C) este sprijinitorul vieţii mele.
De cine să-mi fie frică?
² Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca^(D) să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei –
se clatină şi cad.
³ Chiar o oştire de^(E) ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aş fi.
⁴ Un^(F) lucru cer de la Domnul
şi-l doresc fierbinte:
aş vrea să locuiesc^(G) toată viaţa mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumuseţea^(H) Domnului
şi să mă minunez de Templul Lui.
⁵ Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în^(I) ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui
şi mă va înălţa pe^(J) o stâncă.
⁶ Iată că mi se şi înalţă capul^(K) peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui,
în sunetul trâmbiţei,
voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
⁷ Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine şi ascultă-mă!
⁸ Inima îmi zice din partea Ta: „Caută^(L) Faţa Mea!”
Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
⁹ Nu-mi^(M) ascunde Faţa Ta,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
¹⁰ Căci^(N) tatăl meu şi mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primeşte.
¹¹ Învaţă-mă^(O), Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă
din pricina vrăjmaşilor mei.
¹² Nu^(P) mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică nişte martori^(Q) mincinoşi
şi nişte oameni care nu suflă^(R) decât asuprire.
¹³ O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului
pe^(S) pământul celor vii!…
¹⁴ Nădăjduieşte^(T) în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ţi inima
şi nădăjduieşte în Domnul!

¹ Doamne, către Tine strig. Stânca mea!
Nu^(U) rămâne surd la glasul meu,
ca^(V) nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi,
să ajung ca cei ce se pogoară în groapă.
² Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine,
şi când^(W) îmi ridic mâinile spre^(X) locaşul Tău cel Sfânt.
³ Nu^(Y) mă lua de pe pământ împreună cu cei răi
şi cu oamenii nelegiuiţi,
care^(Z) vorbesc de pace aproapelui lor
şi, când colo, au răutate în inimă.
⁴ Răsplăteşte-le^(AA) după lucrările lor
şi după răutatea faptelor lor,
răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor!
Dă-le plata care li se cuvine!
⁵ Căci ei^(AB) nu iau aminte la lucrările Domnului,
la lucrarea mâinilor Lui.
Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!
⁶ Binecuvântat să fie Domnul,
căci ascultă glasul rugăciunilor mele!
⁷ Domnul este tăria^(AC) mea şi scutul meu;
în El mi se^(AD) încrede inima şi sunt ajutat.
De aceea îmi este plină de veselie inima
şi-L laud prin cântările mele.
⁸ Domnul este tăria poporului Său,
El este Stânca^(AE) izbăvitoare a unsului Său.
⁹ Mântuieşte, Doamne, poporul Tău
şi binecuvântează moştenirea^(AF) Ta!
Fii păstorul şi^(AG) sprijinitorul lor în veci.

¹ Fiii lui Dumnezeu, daţi^(AH) Domnului,
daţi Domnului slavă şi cinste.
² Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe^(AI) sfinte!
³ Glasul Domnului răsună pe ape,
Dumnezeul^(AJ) slavei face să bubuie tunetul:
Domnul este pe ape mari.
⁴ Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului este măreţ.
⁵ Glasul Domnului sfărâmă cedrii;
Domnul sfărâmă cedrii^(AK) Libanului;
⁶ îi^(AL) face să sară ca nişte viţei,
şi Libanul şi Sirionul^(AM) sar ca nişte pui de bivoli.
⁷ Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc,
⁸ glasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades^(AN).
⁹ Glasul Domnului face pe cerboaice^(AO) să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă: „Slavă!”
¹⁰ Domnul stătea^(AP) pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul
şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
¹¹ Domnul^(AQ) dă tărie poporului Său,
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.