Psalmi 15-17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Doamne, cine^(A) va locui în cortul Tău?
Cine va locui pe muntele^(B) Tău cel sfânt?
² Cel ce^(C) umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu
şi spune^(D) adevărul din inimă.
³ Acela nu cleveteşte^(E) cu limba lui, nu face rău semenului său
şi nu aruncă^(F) ocară asupra aproapelui său.
⁴ El priveşte^(G) cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit,
dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul.
El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ^(H) în paguba lui.
⁵ El nu-şi dă banii^(I) cu dobândă
şi nu ia mită^(J) împotriva celui nevinovat.
Cel ce se poartă aşa nu se clatină^(K) niciodată.

¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci^(L) în Tine mă încred.
² Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu,
Tu eşti singura^(M) mea fericire!”
³ Sfinţii care sunt în ţară,
oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.
⁴ Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge
şi nu pun numele^(N) lor pe buzele mele.
⁵ Domnul^(O) este partea mea de moştenire şi paharul^(P) meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
⁶ O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ,
o frumoasă moşie mi-a fost dată.
⁷ Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima^(Q).
⁸ Am necurmat pe Domnul înaintea^(R) ochilor mei.
Când este El la dreapta mea^(S), nu mă clatin^(T).
⁹ De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte^(U)
şi trupul mi se odihneşte în linişte.
¹⁰ Căci^(V) nu vei lăsa sufletul^(W) meu în Locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.
¹¹ Îmi vei arăta cărarea vieţii^(X);
înaintea^(Y) Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta^(Z) Ta.

¹ Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!
² Să se arate dreptatea mea înaintea Ta
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
³ Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta^(AA) noaptea,
dacă mă vei încerca^(AB), nu vei găsi nimic,
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
⁴ Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;
⁵ paşii mei stau neclintiţi^(AC) pe cărările Tale
şi nu mi se clatină picioarele.
⁶ Strig^(AD) către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
⁷ Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată^(AE), Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost
şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
⁸ Păzeşte-mă^(AF) ca lumina ochiului,
ocroteşte-mă, la umbra^(AG) aripilor Tale,
⁹ de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
¹⁰ Ei îşi închid^(AH) inima,
au cuvinte semeţe^(AI) în gură.
¹¹ Se ţin de paşii mei, mă înconjoară^(AJ) chiar,
mă pândesc ca^(AK) să mă trântească la pământ.
¹² Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
¹³ Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia^(AL) Ta!
¹⁴ Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia,
care îşi au partea lor în viaţa aceasta^(AM)
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale.
Copiii lor sunt sătui
şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
¹⁵ Dar eu, în nevinovăţia^(AN) mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura^(AO) de chipul Tău.