¹ Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
    nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
        şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
² Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
    şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui.
³ El este ca un pom
    sădit lângă nişte izvoare de apă,
care-şi dă rodul la vremea lui
    şi ale cărui frunze nu se veştejesc.
        El prosperă în tot ceea ce face!

⁴ Cei răi însă nu sunt aşa,
    ci ei se aseamănă cu pleava
        spulberată de vânt.
⁵ De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată
    şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi.
⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi;
    calea celor răi însă duce la pieire.

¹ De ce se întărâtă^[a] neamurile
    şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte^[b]?
² Regii pământului iau poziţie
    şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului^[c] Său, zicând:
³ „Să rupem legăturile Lor
    şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“

⁴ Cel Ce tronează în ceruri râde;
    Stăpânul îşi bate joc de ei.
⁵ Apoi le vorbeşte în mânia Lui
    şi-i îngrozeşte în furia Lui, zicând:
⁶ „Totuşi Eu Însumi L-am înscăunat pe Împăratul^[d] Meu peste Sion,
    muntele Meu cel sfânt.“

⁷ Voi vesti hotărârea Domnului:
    El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul^[e] Meu!
        Astăzi Te-am născut!
⁸ Cere-Mi
    şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
        şi marginile pământului în stăpânire!
⁹ Tu le vei zdrobi^[f] cu un toiag de fier
    şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar!“

¹⁰ De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
    Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
¹¹ Slujiţi Domnului cu frică
    şi bucuraţi-vă tremurând!
¹² Daţi sărutare Fiului^[g],
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
    căci mânia Lui este gata să se aprindă!

Ferice de toţi cei ce-şi găsesc refugiul în El!